PELERINAJ la ARSENIE BOCA. Mii de pelerini se îndreaptă către Mânăstirea Prislop

     Considerat ca fiind Sfântul Ardealului, mormântul duhovnicului arsenie Boca a devenit loc de pelerinaj pentru credincioşii convinşi că părintele Arsenie Boca face minuni pentru ce care se roaga la el, scrie Antena3.

În paralel, o comisie specială continuă cercetarea, din punct de vedere ştiinţific şi teologic, a vieţii, activităţii şi scrierilor lui Arsenie Boca, concluziile acesteia urmând să fie înaintate Sfântului Sinod, singurul care poate lua o decizie în ceea ce priveşte o posibilă canonizare a părintelui.

„Membrii Comisiei de canonizare lucrează în mod individual; au primit sarcini din partea comisiei pentru a le duce la bun sfârşit. Cercetarea continuă, în vederea canonizării. Vom vedea când se va stabili următoarea sesiune comună a membrilor Comisiei de canonizare. Comisia a avut ultima întâlnire în plen în iarna anului trecut”, a declarat purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, părintele Gabriel Miricescu.

Vindecare miraculoasă de cancer la moastele Cuvioasei Parascheva

                                               Vindecare miraculoasă de cancer la moastele Cuvioasei Parascheva

      Medicul i-a mai acordat două luni de viaţă. Când a părăsit spitalul, tânărul şi-a anunţat rudele că va întârzia o oră şi a plecat în grabă spre Catedrala mitropolitană. Nu era un om foarte evlavios, dar avea credinţă în Dumnezeu. S-a aşezat la rând şi a aşteptat liniştit să ajungă la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva.

       După ce a efectuat mai multe analize medicale, un ieşean în vârstă de 30 de ani a aflat că diagnosticul bolii sale era unul de la care nu mai exista cale de întoarcere: cancer. Deşi doar familia, adică doar soţia şi mama, a ştiut că tânărul nu mai are nici o şansă de a scăpa cu viaţă, omul a simţit că poartă o boală care avea să îi schimbe destinul. După consultaţia medicală i-au fost recomandate o serie de medicamente care aveau să amelioreze starea bolii. Medicul i-a mai acordat două luni de viaţă. Când a părăsit spitalul, tânărul şi-a anunţat rudele că va întârzia o oră şi a plecat în grabă spre Catedrala mitropolitană. Nu era un om foarte evlavios, dar avea credinţă în Dumnezeu. S-a aşezat la rând şi a aşteptat liniştit să ajungă la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva. S-a închinat şi s-a aplecat deasupra raclei, îmbrâţişând-o cu totul pe Sfântă.

A stat astfel aproape jumătate de oră. Femeile care erau la rând s-au scandalizat pentru că nu aveau loc să se închine, dar părintele care se afla la picioarele Cuvioasei şi-a dat seama că omul are o problemă mare, aşa că l-a lăsat să-şi manifeste credinţa. Din cele povestite am aflat că tânărul s-a rugat Sfintei Parascheva să îl facă sănătos, oricare ar fi boala sa. A promis că îşi va schimba viaţa şi că se va apropia de Dumnezeu. Mai mult decât atât, a simţit că Sfânta îi vorbeşte. După ce a realizat că s-a umplut de „o pace interioară", aşa cum a descris chiar el sentimentul trăit lângă Sfântă, a plecat.

Chiar dacă mama şi soţia au insistat ca bolnavul să ia medicamentele, acesta le-a ascuns. Treptat, i-a revenit pofta de mâncare, iar starea sănătăţii s-a ameliorat vizibil. După două luni, a mers, la insistenţele mamei, la un nou control. Medicul a constatat atunci că boala se afla într-un proces de regres. După alte câteva luni, nici urmă de cancer. Doctorul care s-a ocupat de cazul său crede şi astăzi că medicamentele sunt cele care au salvat viaţa pacientului. Tânărul, al cărui nume nu-l putem deconspira, a primit şansa de a continua viaţa chiar de la Sfânta Cuvioasă Parascheva.

(Monica Dumitrescu - Ziarul Lumina, 6 octombrie 2005)

Despre spovedanie si rugaciune cu parintele Iustin Parvu

                                                            Parintele Iustin Parvu:

"Cheia mantuirii noastre este Taina Sfintei Spovedanii. Taina Sfintei Spovedanii face parte din cele sapte Sfinte Taine ale bisericii noastre crestin-ortodoxe. Fara aceasta Taina, nu exista mantuire. Putem sa facem toate nevointele, post, rugaciune, privegheri, milostenie, jertfire, dar fara aceasta spovedanie nu se poate. Care a fost rugaciunea cea mai scurta pentru iertarea pacatelor? Rugaciunea talharului de pe cruce: "Pomeneste-ma, Doamne, si pe mine intru Imparatia Ta". Dar prin cine se leaga, prin cine se dezleaga crestinul in aceasta Taina? Se leaga si se dezleaga prin Taina Preotiei. Ii auzi pe sectarii Bisericii noastre crestine spunand: "Ne spovedim unul la altul si n-avem nevoie de Harul lui Dumnezeu". Deci ce mai este important in Taina Spovedaniei, in Taina preotiei? Harul lui Dumnezeu. Cu el legam, cu el dezlegam. Preotul nu este decat o unealta prin care lucreaza Harul lui Dumnezeu care nu se amesteca cu pacatele preotului. Pacatele preotului, isi va da el seama singur de ele, dar harul lui Dumnezeu lucreaza independent de virtutile sale, de viata lui. De aceea este greseala cand spun unii dintre crestini ca "Ma duc la parintele cutare sa ma dezlege, sa-mi fac spovedania".

Este adevarat, fiecare se duce la un medic mai bun, dar ca putere harica si la parintele dintr-un sat oarecare si la parintele de la manastirea nu stiu care din Romania noastra este aceeasi lucrare a Harului. Si sigur, foarte multi necredinciosi care refuza Taina aceasta a Spovedaniei, spun: "Nu-i nevoie, lasa ca mai am timp pentru ca sunt tanar si pot sa ma spovedesc, sa ma pocaiesc la batranete. Lasa mama, du-te dumneata ca esti batrana de-acuma, eu mai am timp". Se poate intampla, fereasca Dumnezeu!, vreun accident, o paralizie, o pierdere de vedere. Nu mai poti face o metanie, o inchinaciune si spui: "Vai, ca ma dor salele, vai, ca trebuie sa ma odihnesc" si asa vrajmasul ne impiedica si ne intarzie mantuirea noastra si plecam nepregatiti dincolo. Cand esti tanar, cand esti copil, parintii spun: "Da' lasa copilul, trebuie sa-si traiasca viata de acum inainte si are timp mai tarziu sa faca treaba asta". Da o boala peste saracul copilas, da o leucemie, da un necaz greu si nu mai poate sa faca pe urma nici un act de pocainta. Paralizeaza, amuteste, nu mai poate scrie (cel putin sa dea in scris un pacat pe hartie), si in felul acesta vrajmasul diavol il tot intarzie de a savarsi pocainta. Trebuie sa avem mare grija cu copii nostri care trebuie dusi la biserica sa deprinda Taina Pocaintei.

Atunci copilul va fi si ascultator in casa, sincer si oarecum indreptatit sa tina de sufletul si viata parintilor. In viata de familie nimic nu face mai bine comuniunea decat in Taina aceasta a Spovedaniei. Sotul se cunoaste cu sotia din Taina Spovedaniei, sotia isi cunoaste sotul din Taina Spovedaniei, copiii isi cunosc parintii din Taina Spovedaniei iar preotul care este unitatea tuturor, in Harul lui Dumnezeu, aduce pacea si linistea casei datorita acestei curatenii sufletesti, unde troneaza Hristos si unde se insusesc devotamentul, dragostea si sinceritatea. O familie se mentine prin dragoste, prin sinceritate si prin devotamentul pe care il are unul fata de celalalt. Taina Cununiei este mantuirea reciproca, iar de taina cununiei se leaga si procreerea dar si ajutorarea materiala, unul fata de celalalt. Nu-si pune sotul punga deoparte iar sotia isi pune alta punga in cealalta parte, pentru ca atunci nu mai e unitate, nu mai e dragoste, nu mai e incredere. Zic unii: "Pai, eu muncesc pentru tine, cand tu ai salariul mai mare?" "Ai. Dar eu traiesc pe picioarele mele, ma duc in Spania, ma duc in Anglia, ma duc in Franta si am terminat". Si asa au terminat-o cu Taina Cununiei si cu Taina Spovedaniei. Ba le mai trece prin cap unora si altora: "Dar de ce sa mai muncesc eu pentru cei de-acasa? Lasa sa munceasca fiecare. Ce? Eu sa mai muncesc pentru ei? Eu trebuie sa-mi traiesc viata de acum inainte, mai am cativa ani pana la pensie si eu ce fac? Muncesc pentru copiii mei sau sotia mea? Sa iasa fiecare acolo la arat." Ei, toate lucrurile acestea nu sunt bune. Altadata sotia era legata de sot fiindca nu era in traditia noastra sa mearga sotia la munca. Cand un barbat se casatorea trebuia sa stie ca el va conduce o familie, ca familia era legata de munca lui (bineinteles ca salariile nu se potriveau cu cele de astazi) iar femeia era acasa cu toata gospodaria si cu copiii, ii pregatea pe copii pentru scoala, spala, pregatea masa. Sotia era legata de sot si ascultarea era sfanta fata de sot. Mi-aduc aminte ca atunci cand facea mama un ciorap de lana acesta tinea doi ani, nu se mai rupea. Ea il lucra, il cosea, il impletea si facea tot ce trebuie in gospodarie. Acuma auzi: "Nu draga, mergem sa cumparam, mergem la magazin." Si-atunci trebuie sa aduca baiatul bani doldora din Spania si din Israel, dolari si euro si asa mai departe.

Canoanele sunt canoane. Pai, daca-i dai omului astazi douazeci de metanii, imediat spune: "Vai de mine, dar cum sa fac eu douazeci?". Daca-l opresc de la impartasanie doi ani de zile, imediat va spune: "Vai de mine, da' cum sa nu ma-mpartasesc?" Dar pacatele, mergem si le-ncurajam, si nu mai tinem seama, ca daca nu pui oleaca randuiala in canoanele acestea, pierzi credinciosul si el nu mai vine la spovedanie. Omul modern a ajuns in stadiul acesta care este foarte grav. Dumnezeu il pedepseste si pe preot care dezleaga cu usurinta si il pedepseste si pe credincios care se bucura de aceasta dezlegare. Merg amandoi in acelasi cazan. Sa impartasesti cu nevrednicie?! Astazi e modern sa te impartasesti foarte des, si cu cat ne impartasim mai des (daca ne impartasim cu nevrednicie) cu atat ne imbolnavim sufleteste mai mult. Intai trebuie sa ne curatim, sa ne purificam, viata nu e atat impartasania, cat pregatirea aceasta pentru a pregati Sfanta Taina a Impartasaniei cu sangele pe care Hristos l-a varsat pentru pacatele noastre. Daca noi il luam asa... ca la bucatarie, la usa ne marturisim si la altar ne-mpartasim. Eram in scoala primara si ne duceam la spovedanie la inceputul postului, toata scoala in frunte cu invatatorul. Acolo incepea la spovedit cu invatatorul, intram apoi noi cate saizeci-saptezeci de copii, aduceam oua de acasa (pretul pentru spovedanie), si le puneam acolo intr-un cos si treceam la spovedanie. Preotul ne intreba: "Cati ani ai? In ce clasa esti"? "A treia, a patra". "Faci 500 de metanii". La sfarsitul postului, iar ne ducea la spovedanie si ne intreba: "Cate metanii ti-am dat?" "500" "Le-ai facut?" "Da." "Bine. Treci la impartasanie". Asa se facea instructia si vindecarea noastra sufleteasca. Acolo veneau si parintii, se spovedeau si ei. Acolo la biserica citea invatatorul Cazania, citea Apostolul. D'apoi azi unde mai vezi pe profesori la biserica? Unde mai vezi modelul in fata taranului care sta la biserica in zilele sarbatori, in duminici, la Pasti, la Craciun, la Boboteaza? Domnu' invatator e domn mare. A uitat ca l-a adus mama sa de mana la biserica, a uitat ca l-a adus cu traista la liceu si ca ea si-a luat bucatica din gura ca sa-l faca om invatat. S-a dezbarat si de spovedanie si de impartasanie si el merge la discoteca, sta la televizor, ma rog, cu toata supratehnica asta care a invadat si a distrus satele si orasele noastre. Cu cat e mai spilcuit, cu atat e mai strain. Cu cat este mai ateu, asa zis liber-cugetator, cu atat este mai trecut in fata lumii acesteia. Dar omul te masoara si te cantareste dupa mers. Te vede cam ce poti si unde iti rupi gatul la un moment dat cu ifosele acestea moderne. Ca, iata, asa se intampla si seceta si vremuri grele. A secatuit pamantul si toate relele-s pe capul nostru. Vin toate bolile, vin toate greutatile, fara leac, fara vindecare.

...Acesta este "omul modern" dezbracat de harul lui Dumnezeu, dezbracat de aceste Taine: a Spovedaniei, a Impartasaniei si de toate acele bunatati ceresti si pamantesti. Noi mereu fugim, inlaturam ce e bun si am ajuns sa ne deranjeze si mirosul de tamaie, al busuiocului... zicem: "Nu e placut!", "Ma stinghereste, ma doare capul de la fumul de lumanari, nu pot sa stau mult!" Si vin peste noi toate relele. Eu acuma nu sunt impotriva modernizarii, nu sunt impotriva progresului. Progresul e foarte bun dar sa fie fiecare la locul lui.

 Cu cat un om este mai civilizat, cu cat este mai cult, cu cat este mai informat, cu atat este si mai bun crestin. Valoarea unui popor sau a unui om este cu atat mai mare cu cat cunoaste si traieste mai mult Evanghelia. Acesta ar trebui sa fie adevaratul chip nou al omului pe care noi il realizam in familie si in societate.

Dac-ar citi crestinul cu atentie numai a doua rugaciune de seara ar afla acolo toata filozofia crestinului in doua, trei fraze: 

"Da-mi, Doamne, si mie, nevrednicului robului Tau, mantuirea Ta in asternutul meu. Lumineaza-mi mintea mea cu lumina intelegerii Sfintei Tale Evanghelii" - deci toata ziua omul trebuie sa traiasca cu cuvantul Evangheliei -, "sufletul meu cu dragostea crucii Tale" - deci este vorba de suferinta pentru aproapele, de daruire; ca zadarnica este viata ta traita in aceasta insingurare si in egoism! Nu, sufletul trebuie sa fie cu: "dragostea crucii Tale". Hristos pentru ce s-a suit pe Cruce? S-a suit pe Cruce din dragoste pentru omul cazut, pentru omul pierdut -, "inima mea cu curatia cuvintelor Tale" - deci aici este centrul de plecare a omului in viata, in inima. "Da-mi inima ta!" Nu vrea altceva Hristos decat inima omului. De ce bate Hristos la usa? Bate ca sa-i deschizi inima -, "trupul meu cu patimirea Ta cea ne­biruita" - deci mereu trebuie sa ai in vedere ca numai suferinta te duce pe drumul desavarsirii -, "cugetul meu cu smerenia Ta il pazeste" -  alta intrebare: Ce este smerenia? Este mantia lui Dumnezeu.

Si iata, ca noi daca vom cauta sa ne indreptam toata viata noastra, rugaciunile de seara sunt ca o spovedanie in fata duhovnicului. S-a randuit asa ca sa te spovedesti de 4-5 ori pe an la duhovnic. S-au dat asa jaloane de a te spovedi in posturi ca sa stie omul. Dar in general, spovedania e ca o durere de masele. Daca incepe sa te doara maseaua, nu mai astepti pana saptamana viitoare, nu mai astepti sa vina dentistul in comuna, te duci direct la Piatra Neamt ori la Iasi si scoti maseaua pentru ca nu poti dormi, nu poti lucra, nu mai poti face nimic. Ei bine, la fel este si cu "maseaua sufleteasca". Cand a inceput pacatul sa te roada du-te la "doctor" si spune-ti pacatele tale! Si de acolo te scoli indreptat, sanatos si-ti iei cursul normal al vietii. De aceea citirea rugaciunilor acelora de seara este foarte importanta ca dovada a spovedaniei omului in constiinta lui si in fata icoanei ... "pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute" care sunt din tineretile mele, care sunt din obiceiul cel rau, care sunt din voia cea sloboda, din lene, "ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de l-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit intru manie, sau am scarbit pe cineva, sau de ceva m-am maniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am luat in seama, sau pe fratele meu l-am scarbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau m-am maniat, sau, stand la rugaciune, mintea mea s-a aplecat spre vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima, sau ce nu se cuvine am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele nu le-am socotit, sau de rugaciune nu m-am ingrijit..." s.a.m.d. Deci iata toate pacatele care sunt posibile omului si pe care el le spune in fata constiintei lui si in fata icoanei si in fata lui Dumnezeu. Este o spovedanie pe care o face fiecare si atunci il gaseste Dumnezeu pregatit. Si iata la urma ce spune: "Apoi, facandu-ti semnul Sfintei Cruci si cu rugaciunea in gura adormind, gandeste-te la ziua judecatii, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu".

Timpul trece altfel in prezenta parintelui Iustin Parvu. Regret apoi ca nu am cerut si alte raspunsuri la ceea ce ma framanta, dar minutele sunt dramuite si pelerinii, veniti ca de obicei in numar foarte mare, se aud dincolo de usa. Parintele vorbeste bland, apoi ma binecuvinteaza. Atunci orice incertitudine dispare. Stiu ca trebuie sa ma indepartez, desi as vrea sa raman si sa stau acolo, ca Misu, pisoiul parintelui, pe marginea fotoliului, sa stau si sa ascult, sa ma bucur de liniste, laolalta cu cerul, cu brazii, cu firicelul de apa din spatele manastirii si, mai ales, sa fiu aproape de sufletul parintelui Justin, sa gust din sfintenia ce adie pana si-n placintele cu branza abia scoase din cuptor.

La plecare, coborand pe drumul ce duce spre sat, un gand imi mai staruie in minte: "Roaga-te pentru noi, parinte Iustin!"

Isabela Aivancesei

Sfantul Ioan Botezatorul

    In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia.

Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau. 

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca "nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan "a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.

Raspunsul la intrebarea "Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?", il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: "Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: "Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut "vorbi" sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu".

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!".

Ioan Botezatorul model al smereniei

In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El", marturiseste: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica. 

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos. 

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.

Obiceiuri de Boboteaza

                                                       Boboteaza - 6 ianuarie 

    Boboteaza, serbata in ziua de 6 ianuarie, incheie ciclul sarbatorilor de iarna si are, pe langa intelesurile crestine - momentul nasterii spirituale a Mantuitorului - trasaturi de mare sarbatoare populara.

In ajunul Bobotezei se pregateste o masa asemanatoare cu masa din ajunul Craciunului. Pe masa din "camera de curat" se asterne o fata de masa, aleasa special pentru acest moment, sub fata de masa se pune fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra se aseaza douasprezece feluri de mancare: coliva - grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( "galuste" ) umplute cu crupe, bors de "burechiuse" sau "urechiusele babei" - bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, "varzare" - placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc.

Pana la sosirea preotului cu Iordanul sau Chiraleisa, nimeni nu se atinge de mancare iar, imediat dupa sfintirea mesei, parte din bucate sunt adaugate in hrana animalelor pentru "a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila".

Alta data, dupa ce preotul rostea Troparul Botezului si stropea cu agheasma in casa si pe gospodari, era invitat sa se aseze pe lavita. Sub laicerul de pe lavita erau asezate, din timp, boabe de porumb - "ca sa stea clostile pe oua" - si busuioc - "ca sa vina petitorii'. Busuiocul acesta era folosit, mai tarziu, in descantecele de dragoste.

In semn de rasplata se dadeau: bucate ("desagarului"), bani (preotului), nuci, mere si covrigi (copiilor) iar, pe crucea preotului, gospodina casei aseza cel mai frumos fuior de canepa. Oferirea fuiorului avea mai multe semnificatii: se credea ca de firele acestuia se vor prinde toate relele, ca fuiorul devenea o punte peste care vor trece sufletele mortilor sau ca Maica Domnului va face din canepa un voloc cu care va prinde sufletele mortilor din iad pentru a le ridica in rai.

Ajunul Bobotezei

Ajunul Bobotezei era, in egala masura, si un moment favorabil farmecelor, descantecelor si altor practici magice. Dimineata, inainte de aprinderea focului, se strangeau cenusa din soba si gunoiul din casa pentru a fi pastrate pana in primavara, cand se presarau pe straturile cu legume "pentru a le face rodnice si a le proteja de gujulii". Fanul de sub fata de masa si bulgarii de sare se adaugau in hrana animalelor "pentru a le feri de farmece, de boli si de duhurile rele". In acelasi scop era folosita si agheasma luata de la preotul care venea cu Iordanul.

Se credea ca daca, in dimineata Ajunului de Boboteaza, pomii erau incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. De asemenea, se credea ca animalele din grajd vorbesc la miezul noptii dinspre ziua de Boboteaza despre locurile unde sunt ascunse comorile.

In aceasta zi erau interzise certurile in casa si nu se dadea nimic ca imprumut, nici macar jaratec din focul din vatra.

In seara de Ajun se savarseau practici de aflare a duratei vietii. Inainte de culcare, se luau carbuni din vatra si se denumeau cu numele tuturor membrilor familiei. Se credea ca primul care va muri, va fi cel al carui carbune se va stinge mai repede.

Boboteaza - sfinitirea apei

In ziua de Boboteaza are loc sfintirea apei, in timpul slujbei de Iordan. Pregatirea acestui moment se face, si astazi, cu multa atentie, in fiecare comunitate. Locul de desfasurare a slujbei se alege impreuna cu preotul satului, de obicei intr-un spatiu mai larg - unde sa fie cel putin o fantana -, in imediata vecinatate a unei ape curgatoare, in gospodaria unui om sau in curtea bisericii. Pentru acest moment se aduce apa, care se punea in vase mari de lemn si, tot acum, se taie, la rau, o cruce mare de gheata. In jurul acestei cruci sau in jurul crucii care se afla in mod normal in curtea bisericii, se desfasoara intreg ceremonialul religios, la care participa toata suflarea comunitatii.

Dupa slujba de sfintire a apei, transformata in agheasma, fiecare satean isi ia apa sfintita in vasele de lemn sau de sticla cu care a venit de acasa. Pe drumul de intoarcere ei striga "Chiraleisa"- pentru belsugul holdelor viitoare, pentru purificarea aerului si pentru cresterea cat mai mare a canepii - si toarna cate putina agheasma in toate fantanile intalnite in cale. Odata ajunsi acasa, oamenii sfintesc cu agheasma sura, grajdul, animalele din grajd, pomii din livada, casa si interiorul casei.

Boboteaza - practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice

Boboteaza cumuleaza elemente specifice de reinnoire a timpului calendaristic, la riturile crestine adaugandu-se practici populare de purificare a spatiului si de alungare a spiritelor malefice. In Bucovina, purificarea aerului se facea, candva, prin focuri si fumegatii, in cadrul unui obicei numit Ardeasca. Aceasta manifestare avea loc imediat dupa sfintirea apei cand tinerii se retrageau pe locuri mai inalte, avand asupra lor carbuni aprinsi ce fusesera folositi anterior la aprinderea secaluselor, si aprindeau focurile de Boboteaza. Rugul era facut din vreascuri si frunze uscate stranse de feciori cu o zi inainte. Tinerii cantau si dansau in jurul focului si sareau peste foc, atunci cand acesta se mai potolea, in credinta ca vor fi feriti, astfel, de boli si de pacate. La plecare, fiecare lua carbuni aprinsi cu care, odata ajunsi acasa, afumau pomii din livada in scop fertilizator. De asemenea, inconjurau casa cu pulberea folosita ca incarcatura pentru secaluse crezand ca, in acest fel, casa va fi ferita de primejdii, mai ales de trasnete.

In cele trei zile, cat tine Boboteaza in Bucovina, exista sate in care vecinii, prietenii si rudele obisnuiesc a se colinda reciproc, dupa cum exista comunitati in care, in aceste zile, reapar mascatii. Tinerii, mascati in babe si mosnegi, colinda mai ales pe la casele unde se gasesc fete de maritat, obiceiul fiind o reminiscenta a cultului mosilor si stramosilor precum si a unor vechi practici fertilizatoare.

Acatistul Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian, izbăvitorul de vrăji, blesteme și de toată lucrarea diavolească

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi! (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în Ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în Cer, așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Troparul, glasul al 4-lea

Și părtaș obiceiurilor, și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând, și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ciprian, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Condac 1:

Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Icos 1:

Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:

Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforați
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 2:

Cu meșteșugurile vrăjilor tale, multe pagube și răutăți ai săvârșit la început; dar apoi la cunoștința adevărului venind, ai răscumpărat vremea, aducând din rătăcire pe mulți la Hristos, și învățându-i să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Cartagina, Antiohia și Egiptul te-au hrănit din pruncie cu cunoștința diavolească și cu spurcata învățătură a slujirii idolești, dar Domnul, cu negrăită milostivirea Sa cea nebiruită de păcatele omenești, printr-o fecioară curată ți-a rânduit întoarcerea; pe care milostivire slăvindu-o, ție, celui ce te-ai învrednicit a o dobândi, îți cântăm:

Bucură-te, că Dumnezeu te-a întors de la păgânească slujire
Bucură-te, că așa ai cunoscut a Sa milostivire
Bucură-te, îți aducem noi, închinătorii lui Hristos
Bucură-te, căci întorcându-te, pe mulți la Dumnezeu i-ai întors
Bucură-te, că și azi ești pildă vie celor rătăciți
Bucură-te, că luminezi calea celor de eresuri orbiți
Bucură-te, că păzești Biserica oilor cuvântătoare, de rătăcire
Bucură-te, că o aperi pe Ea de dosădire
Bucură-te, îți cântăm ție cu umilință
Bucură-te, izbăvitorule de vrăjmașul cel rău
Bucură-te, tămăduitorule al celor ce caută sprijinul tău
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 3:

În chip minunat ți-a rânduit Dumnezeu întoarcerea de la slujirea păgânească, Sfinte, că mai întâi a ales o fecioară curată cu numele Iustina care, prin propovăduirea diaconului Prailie, aflând taina întrupării lui Hristos și Sfânta Sa învățătură, de la păgânătate a venit la creștineasca credință, învățându-se a slăvi pe Dumnezeu și a-I cânta Lui: Aliluia!

Icos 3:

Ca într-un pământ bun căzând sămânța propovăduirii lui Hristos în inima Iustinei, a adus mult rod, căci aceasta împreună cu părinții săi a venit la Hristos, slujindu-l Lui în rugăciune, în post și în înfrânare, pe care lucru minunat văzându-l, ne uimim, și înțelegând în ce chip tainic orânduiește Dumnezeu întoarcerea celor aleși ai Săi la lumină, îți cântăm ție, celui ce îndelungă vreme ți s-a pregătit cărare:

Bucură-te, că Domnul te-a cunoscut pe tine a fi vas ales
Bucură-te, că mai întâi Iustina, fecioara cea curată, pe calea Domnului a purces
Bucură-te, că printr-însa ți s-a pregătit cărarea întoarcerii la Hristos
Bucură-te, că Iustina întâi pe părinții săi de la păgâneasca slujire i-a întors
Bucură-te, că Iustina Mireasa aleasă a lui Hristos s-a dovedit
Bucură-te, că Lui în post și multă rugăciune I-a slujit
Bucură-te, că sufletul ei s-a arătat pământ cu multă rodire
Bucură-te, că ne-a învățat a ne închina Ziditorului, nu la a Sa zidire
Bucură-te, că și azi dați lumină celor îndoielnici
Bucură-te, că la voi aleargă cei ce în credință se arată șovăielnici
Bucură-te, și împreună cu Iustina roagă-te pentru noi
Bucură-te, că prin rugăciunile voastre ne izbăvim din nevoi
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 4:

Văzând râvna cea mare a fecioarei Iustina către Hristos, căci pe mulți începuse a-i întoarce de la păgâneasca slujire, urâtorul de bine și al oamenilor, diavolul, a pornit asupră-i cumplit război al răutății, dar ea, întărindu-se cu Semnul Crucii, prin rugăciune zdrobea puterea diavolului, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Cu multă iscusință a socotit vrăjmașul neamului omenesc a o abate pe Iustina de la calea mântuirii, dar nu a priceput vicleanul că astfel lucra întoarcerea spre mântuire și spre dumnezeiasca slujire încă și a altor vase ale lui Dumnezeu, și cursă înșelătoare cu meșteșug îi întinse ei, prin tânărul Aglaid Scolasticul voind a o vâna pe dânsa spre petrecerea cea în necurăție. Dar, întărită fiind de puterea lui Hristos, păzită a fost de toată spurcăciunea, pentru care și noi, uimiți de înțeleptele orânduiri ale lui Dumnezeu, grăim ție:

Bucură-te, că nimic nu au izbutit cursele diavolești asupra fecioarei celei curate
Bucură-te, că prin Aglaid Scolasticul, buna ta râvnă trebuia să se arate
Bucură-te, că așa orânduiește Dumnezeu cărările mântuirii
Bucură-te, că ne înveți pe noi a fi tari și statornici la vremea ispitirii
Bucură-te, că fecioara de uneltiri viclene nu s-a arătat ispitită
Bucură-te, că prin darul cerescului ei Mire, de tot răul a fost păzită
Bucură-te, că meșteșugitele curse nu au înșelat-o
Bucură-te, că mielușeaua lui Hristos, statornică buna sa râvnă a arătat-o
Bucură-te, că pilda ei trebuie să ne stea înainte
Bucură-te, Sfinte, că ai prețuit curățenia ei cuminte
Bucură-te, că prin ale voastre rugăciuni suntem apărați de multe ispite
Bucură-te, și ale noastre rugăciuni fă-le înaintea Domnului bine primite
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 5:

Neputând Aglaid nici cu ademeniri viclene, și nici cu sila, a o atrage pe fecioară de la păzirea curăției sale, a alergat la tine, Cipriane prea slăvite, care pe atunci erai cunoscut ca jertfitor idolesc și mare vrăjitor și fermecător, căci așa orânduise Dumnezeu taina întoarcerii tale la Hristos, de care negrăită înțelepciune noi minunându-ne, cântare aducem Lui: Aliluia!

Icos 5:

Cu necurata putere a vrăjilor tale ai încercat atunci, Cipriane, a ispiti curăția fecioarei Iustina, ca să o pleci pe ea spre dorirea cea aprinsă, spre necurăția lui Aglaid, și s-a tulburat sufletul curat al fecioarei de războiul pe care diavolul îl ridicase asupra ei; dar întărindu-se cu semnul Crucii Sfinte și cu puterea rugăciunii, a biruit săgețile aprinse, cele pornite împotrivă-i. De care lucru aflând, amar te-ai întristat, dar noi cântăm ție:

Bucură-te, Cipriane, că întristarea aceasta spre bucurie s-a arătat roditoare
Bucură-te, că s-a păzit curăția neprihănitei fecioare
Bucură-te, că s-a frânt boldul satanei, prin Cinstita Cruce
Bucură-te, că și azi rugăciunea ta biruință împotriva diavolului aduce
Bucură-te, că și nouă credința Iustinei spre pildă ne stă înainte
Bucură-te, că și ție însuți, spre ajutor s-a făcut, Sfinte
Bucură-te, că așa ai cunoscut amăgirea vrăjilor idolești
Bucură-te, că acum, cu rugăciunile tale, toată puterea celui rău biruiești
Bucură-te, că pe voi Sfinților Ciprian și Iustina, vă chemăm în ajutor
Bucură-te, că v-ați făcut biruitori asupra tuturor rătăciților
Bucură-te, că prin tine s-a vădit zădărnicia credințelor păgânești
Bucură-te, că și azi farmece și descântece ca spurcate vrăjitorii le vădești
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 6:

Văzând biruindu-se meșteșugirea vrăjilor tale cu puterea Crucii, ți-ai înnoit atacurile împotriva fecioarei Iustina, căci așa a voit Domnul, ca să se vădească marea neputință și înșelăciunea uneltirilor diavolești, și să se arate puterea Numelui lui Hristos, ca văzând minunea, toți să-L lăudăm pe El, cântând: Aliluia!

Icos 6:

Smerindu-și trupul său cu postul și rugăciunea, cu haina aspră îmbrăcându-se, Iustina a biruit atacurile pe care mai vârtos diavolul le pornise împotriva ei. Iară el, uneltind cu vicleșug ca și oarecând pe Eva să o amăgească, sub chipul unei femei venind, cu amăgitoare vorbe încerca să o ispitească, voind, parcă, să urmeze vieții și curăției ei. Dar acest chip de ademenire înțelegându-l Iustina, a biruit uneltirile lui, pentru care noi grăim:

Bucură-te, Cipriane, că stăruind în prigonirea fecioarei ai vădit puterea rugii
Bucură-te, că fecioara nu s-a amăgit de duhul înșelăciunii
Bucură-te, că prin stăruința ta în prigonire, ca și oarecând Pavel, statornic te-ai arătat
Bucură-te, că statornicia ta în rău, îndelung iubitorul de oameni Dumnezeu a răbdat
Bucură-te, că mai înainte a cunoscut Domnul că vei fi statornic și în credință
Bucură-te, căci la fel ca Pavel ai vădit că pe cele rele le lucrai doar din neștiință
Bucură-te, că prin fecioara cea curată Hristos te-a luminat
Bucură-te, că prin ea Calea, Adevărul și Viața ai aflat
Bucură-te, că și pe cei ce sunt întru întunericul rătăcirii îi luminezi
Bucură-te, că acum în lumină cerească te desfătezi
Bucură-te, și ne întoarce pe noi din orice rătăcire
Bucură-te, îți cântăm ție, căutând prin tine mântuire
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 7:

Aflând că prin acea vicleană uneltire nimic nu a sporit diavolul împotriva curăției Iustinei, ai voit să afli cu ce putere îl biruiește ea, zdrobind toate meșteșugurile lor, și ți s-a adeverit că nu poate diavolul nici a privi spre Semnul Crucii, căci foc ce-l arde și departe îl gonește ea este împotrivă-i; astfel ai început, o, Cipriane!, a înțelege puterea cu care se înarmează toți închinătorii Crucii, când aduc ei cântarea de laudă: Aliluia!

Icos 7:

Scârbit ai fost mai întâi, o, Sfinte!, când ai văzut că puterea vrăjilor diavolești, pe care le credeai neînvinse, încă din pruncia ta, este biruită de o fecioară neputincioasă cu firea. Dar apoi mintea ta cea doritoare de desăvârșită cunoaștere a început să se lumineze prin cunoștința Adevărului; de care bucurându-ne, îți cântăm:

Bucură-te, vas primitor de adevărată lumină
Bucură-te, că ai venit la cunoștința adevărului printr-o fecioară creștină
Bucură-te, cel ce din pruncie ai dorit cunoașterea cea adevărată
Bucură-te, că și astăzi dracii de frica ta tresaltă
Bucură-te, că ai înfrânt puterea cu care ei odinioară te-au supus
Bucură-te, că lumea de uneltirile diavolești e păzită
Bucură-te, că prin aceasta credința nostră e întărită
Bucură-te, corabie ce ai înfruntat marea cea înfiorată
Bucură-te, că lumina lui Hristos, ca un far în furtună ți-a fost arătată
Bucură-te, că și pe noi, păcătoșii, ne aduci la liman liniștit
Bucură-te, că pe mulți să smulgi din al patimilor noian ai izbutit
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 8:

Voind să te amăgească diavolul cu uneltirile lui, a iscodit altă înșelăciune, și mai vicleană, ca să vă amețească pe toți. Astfel, s-a prefăcut luând chipul Iustinei și a intrat la Aglaid. Acesta, crezând că nălucirea e adevărată, a strigat-o pe nume, dar minune: numai la auzul numelui fecioarei, nălucirea s-a risipit! Și noi înspăimântați fiind, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce a dat o așa putere oamenilor bineplăcuți Lui: Aliluia!

Icos 8:

Cu spaimă cumplită a alergat Aglaid la tine, Cipriane, spunându-ți cele petrecute, iar tu, rușinat, fiindcă se vedea zădărnicia și amăgirea vrăjilor tale, ai încercat nenumărate alte chipuri de asemănare, ca să-l poți face pe Aglaid sau pe tine însuți să vă puteți apropia de casa Iustinei. Dar fiind voi cu cuget necurat, nimic nu ați izbutit, căci Însuși Mirele Cel Ceresc păzea curăția prea înțeleptei fecioare; pentru acestea, noi cu umilință cântăm:

Bucură-te, că nu ai amăgit-o nicidecum pe fecioara cea curată
Bucură-te, că prin statornica Iustina multe taine s-au vădit
Bucură-te, că mai întâi puterea diavolului a fi neputincioasă s-a dovedit
Bucură-te, că puterea nebiruită a lui Hristos și a Crucii Sale s-a arătat
Bucură-te, că ai cunoscut cum întărește Dumnezeu pe Sfinții Săi în chip minunat
Bucură-te, că și azi credințele rătăcite din lume izgonești
Bucură-te, și ne înarmează pe noi prin credință împotriva celui rău
Bucură-te, și ne dă biruință împotriva diavolului, nouă, celor ce chemăm numele tău
Bucură-te, și împreună cu fecioara cea curată scapă-ne de ispitele cele neașteptate
Bucură-te, și cursele lui Veliar sfărâmă-le și fă-ni-le nouă arătate
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 9:

Neizbutind nimic împotriva credinței celei neclintite a Iustinei și a curăției ei, prin încercarea de a o arunca în prăpastia iubirii de plăceri trupești, ai căutat a o supune pe dânsa prin ispitirile durerii, pornind asupră-i, ca și oarecând asupra lui Iov, mulțime de nenorociri. Dar ea, neîncetat rugându-se, ca și David grăia: „Nu voi muri, ci vie voi fi și voi povesti lucrurile Domnului!”. Și pentru toate proslăvea pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia!

Icos 9:

Dar nu numai asupra ei, ci și asupra rudeniilor ei și a toată cetatea slobozind blestemul, ai adus, o, Cipriane!, vătămare din mânia cea neîmblânzită și din rușinea cea multă ce ți se făcuse, încât mulți cetățeni au mers la Iustina, voind a o sili pe ea să nu se mai împotrivească lui Aglaid, pentru a izbăvi cetatea de mulțimea vrăjilor tale. Dar ea nu prin însoțire necurată, ci prin curate și fierbinți rugăciuni, a izbăvit pe toți de tot răul, batjocorind meșteșugurile vrăjitorești. Pentru aceasta, cu toții văzând minunea, lăudăm pe Dumnezeu și cântăm ție:

Bucură-te, că nici iscoadele cele rele la rău nu au înduplecat-o
Bucură-te, că Iustina s-a dovedit slujirii lui Hristos vas plecat
Bucură-te, că mulți din aceia au cunoscut pe Hristos, prin minunata ei tămăduire
Bucură-te, că întreaga cetate a luat printr-însa izbăvire
Bucură-te, că mulți au venit atunci la credință
Bucură-te, că tu însuți ai fost zdruncinat în întreaga ta ființă
Bucură-te, că pentru a doua oară ai fost puternic cutremurat
Bucură-te, că încrederea în puterea vrăjilor tale ți s-a destrămat
Bucură-te, că așa a binevoit Dumnezeu, prin minunata fecioară, a-ți lucra mântuirea
Bucură-te, că ne înveți pe noi a răbda îndelung când suntem ispitiți
Bucură-te, că ne întărești pe noi a rămâne în credință statornici și neclintiți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 10:

Rușinat fiind, Cipriane, de înfrângerea ce ai suferit-o printr-o tânără fecioară, tu, cel mult învățat și iscusit foarte în lucruri vrăjitorești, și înștiințându-te că toate meșteșugurile viclene cu puterea Crucii și cu numele lui Hristos au fost biruite, ți-ai venit întru simțire și întru cunoștința Adevărului și ai început a dosădi pe draci, slăvind pe Dumnezeu și cântându-I Lui: Aliluia!

Icos 10:

Văzând că te-ai trezit din somnul și întunericul neștiinței, și cu mânie sfântă îl ocărăști, acum și pe tine, care ai fost slujitorul idoleștii închinări și al diavoleștilor meșteșuguri vrăjitorești, ca să te piardă s-a pornit diavolul cu putere multă, încercând să te ucidă și, neavând tu nici un ajutor de la nimeni să te izbăvească, ți-ai adus aminte de Semnul Crucii, prin care se împotrivea Iustina, și chemând numele lui Hristos ai biruit puterea diavolului, de care lucru preaminunat cutremurați fiind, cântăm ție:

Bucură-te, Cipriane, că prin fecioara Iustina ai venit la chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că întru Numele Lui ai zdrobit pe diavolul ce se pornise împotriva ta mai vârtos
Bucură-te, că ai aflat Lumina cea adevărată
Bucură-te, împreună cu fecioara cea curată
Bucură-te, că spre spurcată însoțire n-ai putut să o pleci
Bucură-te, că în Lumina lui Hristos, acum împreună cu ea petreci
Bucură-te, și ne întărește și pe noi în chemarea Numelui lui Hristos
Bucură-te, că ni L-ai arătat nouă a fi dar prea luminos
Bucură-te, că și prin tine a sporit Biserica cea biruitoare
Bucură-te, că te-a câștigat la credință Iustina, cea curată ca o floare
Bucură-te, și ne învață și pe noi a păzi curăția
Bucură-te, și izbăvește din nevoi pe cei ce iubesc fecioria
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 11:

Arzându-ți toate cărțile tale cele vrăjitorești înaintea credincioșilor, ai alergat la episcopul creștinesc, cerându-i lui să te unească prin Sfântul Botez cu Dumnezeul Iustinei. Și având tu inimă înfrântă și cu multă plângere pentru toate relele ce le-ai făptuit în viața ta de până atunci, primit ai fost în turma lui Hristos, căci a cunoscut episcopul buna ta râvnire. Și precum te-ai arătat odinioară grabnic la rău, te-ai dovedit apoi apring râvnitor și slujitor vrednic al Dumnezeului Celui Adevărat, neprididind a-l aduce Lui neîncetat cântarea: Aliluia!

Icos 11:

Cu mare osârdie ai alergat, Cipriane, pe calea cea strâmtă și anevoioasă, după ce ai aflat că Hristos este Calea cea Adevărată, dorind să răscumperi vremea petrecută în spurcata slujire idolească și totdeauna plângând pentru faptele cele rele de mai înainte. Drept aceea, ai mers din putere în putere și din bunătate în bunătate, încât degrab te-ai învrednicit a primi nu numai Botezul, ci ai pășit din treaptă în treaptă până la cinstea de episcop, păstorind cu râvnă turma lui Hristos. Iar pe fecioara Iustina, diaconiță și egumenă într-o mănăstire de fecioare ai făcut-o. Pe care cinstită înălțare văzând-o, cu bucurie cântăm ție:

Bucură-te, Cipriane, că așa răsplătește Dumnezeu inima curată
Bucură-te, că a cunoscut Dumnezeu râvna ta după cunoștința cea adevărată
Bucură-te, că așa miluiește Dumnezeu pe cei ce îndelungi ispitiri suferă
Bucură-te, că așa te-ai arătat arhiereu preasfințit
Bucură-te, că și pe Iustina vrednică diaconiță slujirii lui Hristos ai înălțat-o
Bucură-te, că egumenă și povățuitoare și altor fecioare ai dat-o
Bucură-te, că ai păstorit turma lui Hristos cu multă râvnă și silire
Bucură-te, că și noi alergăm la tine, ca la un adevărat păstor, cu multă dorire
Bucură-te, și ne povățuiește pe noi pe calea mântuirii
Bucură-te, și fii lângă noi mereu în ceasul ispitirii
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 12:

Prin ravna ta și a fecioarelor cele curate povățuite de înțeleapta Iustina, se deșerta slujirea idolească, iar slava lui Hristos se înmulțea. O viață ca aceasta și a ta sârguință cea pentru slujirea lui Hristos și pentru mângâierea sufletelor omenești văzând-o diavolul, scrâșnea împotrivă-ți, voind cu orice chip să te piardă. Însă nu știa pierzătorul că o și mai mare și nepieritoare slavă îți pregătea, și sălășluire cu cetele sfinților, ca împreună cu aceștia pururea să-I cânți lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icos 12:

Neștiind pierzătorul în ce chip să te piardă, căci se temea de puterea Crucii, a îndemnat pe păgâni să te clevetească înaintea ighemonului că ai părăsit păgâneasca închinare și slujire idolească, venind la creștineasca închinare a lui Hristos, și că pe mulți depărtezi de la spurcata slujire la idoli, sporind turma lui Hristos. Acestea auzind ighemonul, și neputând a te ademeni prin cuvinte meșteșugite, te-a dat la muncire cumplită, împreună cu fecioara Iustina. Iară voi toate răbdându-le și neplecându-vă la închinarea idolească, ighemonul a poruncit să vă ucidă prin tăiere de sabie. Iar împreună cu voi s-a învrednicit de cununa mucenicească și evlaviosul creștin Teoctist, care văzând moartea voastră cea nevinovată, a mărturisit și el pe Hristos. Pentru aceea, laude ca acestea aducem ție:

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi al turmei lui Hristos păstor nebiruit
Bucură-te, că și Iustina fecioara, nevoindu-se alături de tine s-a sfințit
Bucură-te, că de vicleanul ighemon n-ați fost amăgiți
Bucură-te, că v-ați arătat mărturisitori ai lui Hristos neclintiți
Bucură-te, că astfel, de cunună mucenicească ați fost învredniciți
Bucură-te, că acum prin sfintele tale moaște multe tămăduiri se dăruiesc
Bucură-te, că râuri de daruri se revarsă celor ce te cinstesc
Bucură-te, că și noi cu mare credință la tine năzuim
Bucură-te, că prin ale tale sfinte moaște ajutor și mântuire nădăjduim
Bucură-te, și te roagă pentru noi împreună cu Sfânta Iustina și Sfântul Teoctist
Bucură-te, și primește de la noi, ca jertfă de laudă, acest smerit acatist
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Condac 13:

O, preasfințite Cipriane, Ierarhul cel cinstit al lui Dumnezeu, nevoitorule preatare, împreună cu Sfânta Muceniță Iustina și Sfântul Mucenic Teoctist, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru cei ce pururea te cinstesc și cu cântări măresc sfântă pomenirea ta, și cu rugăciunile tale îmblânzește pe Stăpânul Hristos, pentru toți mijlocind iertare de greșeli și izbăvire de toate cursele și ispitirile diavolești, ca mântuindu-ne, să-l cântăm împreună cu tine, în vecii nesfârșiți, cântarea îngerească: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se citesc iarăși Icosul 1 și Condacul 1:

Icos 1:

Minunată s-a arătat viața ta, Sfinte, că din pruncie slujirii idolești ai fost închinat, dar cunoscând Domnul râvna ta după cunoașterea cea adevărată, ți-a descoperit ție, printr-o fecioară curată, pe Hristos-Singur-Adevărul, de care taină și pronie dumnezeiască minunându-ne, cu credință cântăm ție:

Bucură-te, cel ce ai înfrânt slujirea idolească
Bucură-te, că ai vădit înșelăciunea diavolească
Bucură-te, că la cunoștința adevărului ai râvnit
Bucură-te, cel ce și în păgânească cunoștință te-ai arătat iscusit
Bucură-te, cel ce diavolești meșteșuguri și vrăjitorii ai cunoscut
Bucură-te, că pe toate acestea mai apoi de ocară le-ai făcut
Bucură-te, că poți să ne scapi de ispita diavolească
Bucură-te, că ne izbăvești de rătăcirile eretice
Bucură-te, că ne arăți calea spre adevăr
Bucură-te, că rugăciunile tale de tot răul ne scapă
Bucură-te, ajutorul celor înviforați
Bucură-te, că lumina ta tuturor o împarți
Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!Rugăciune către Sfântul Mucenic Ciprian, Episcopul Cartaginei

Condac 1:

Cela ce mai înainte ai fost învățător răutății și te-ai arătat Arhiereu prin cinstita fecioară Justina, și ca un păstor înțelept, din spinii înșelăciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasă, și pe noi credincioșii, ne-ai umplut cu miresmele tămăduirilor și de razele minunilor tale, întărește-ne ca să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfințite Mucenice Cipriane, pururea slăvite!

Rugăciunea Sfântului Mucenic Ciprian, pentru izbăvirea de vrăji, blesteme și toată lucrarea diavolească

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule și Chivernisitorule a toate, Sfânt și slăvit ești; împăratul împăraților și Domnul domnilor, slavă Tie. Tu Cel ce locuiești în lumina cea nepătrunsă și neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului și nevrednicului robului Tău, depărtează demonii și stinge viclenia lor de la robii Tăi; revarsă ploaie la bună vreme peste tot pământul și fă-l să-și dea roadele lui; copacii și viile să-si dea deplin rodul lor; femeile să fie dezlegate și eliberate de nerodirea pântecelui; acestea și toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă și toată zidirea de toate legăturile diavolești. Și dezleagă pe robul Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor și ale puterilor potrivnice. Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul părinților noștri toată lucrarea satanei, Tu Cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji și de toate lucrările satanicești și de toate legăturile lui, și distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea Prea Sfântului Tău nume.

Așa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul slujitorul Tău și dezleagă pe robul Tău (numele) de toate legăturile satanei și dacă este legat în cer, sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor sau cu al peștilor, sau prin necurăție, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal, sau gheare de pasăre, sau prin șerpi (vii sau morți), sau prin pământul morților, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în ceasul acesta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.

Tu Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoști și știi toate, dezleagă, sfărâmă și distruge, acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele) păzește-l cu toți ai casei lui de toate uneltirile diavolești. Zdrobește cu însemnarea cinstitei și de viață făcătoarei Cruci toate puterile potrivnicilor. Pustiește, distruge și depărtează pentru totdeauna toate lucrările magiei, vrăjitoriei și fermecătoriei de la robul Tău (numele). Așa, Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul slujitorul Tău și pe robul Tău cu toți ai casei lui, și dezleagă-i de demonul de amiază, de toată boala și de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputința, prostia, neînțelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, și de toate rătăcirile și greșalele, știute și neștiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat ești în veci. Amin.