Sfanta Cuvioasa Parascheva

  Sfanta Parascheva este o sfanta mult iubita de crestini. Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, alaturi de Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov din Bucuresti, este cea mai iubita sfanta din Romania, mari daruri si minuni revarsand peste credinciosii pamantului nostru si peste granite. Insa aceasta sfanta nu este singura cu acest nume. Calendarul Bisericii mai pomeneste, alaturi de Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, inca alte cateva sfinte omonime.

Adevarat este si faptul ca o rugaciune inchinata "Sfintei Parascheva" se inalta si aduce mult rod, chiar daca icoana in fata careia se aduce rugaciunea nu infatiseaza sfanta la care ne gandim. Domnul cunoaste evlavia si inima simtitoare a crestinului rugator, daruind cele de folos dupa inima omului, iar nu dupa masura cunostintelor mintii.

  Spre exemplu, pun inainte o intamplare relatata de Parintele Paisie Aghioritul, vazuta de el insusi. "Cand eram incepator la Manastirea Esfigmenu, Cuviosul batran Dorotei mi-a povestit ca la bolnita venea si ajuta un batranel cu atata simplitate incat credea ca Inaltarea este o mare Sfanta, si, cand se ruga cu metaniile, zicea: "Sfanta inaltare, roaga-te pentru noi!" Intr-o zi a venit la bolnita un frate bolnav si deoarece nu exista nici o mancare mai intaritoare, batranelul a coborat repede-repede scarile, a mers la subsol si de la fereastra ce privea spre mare, intinzandu-si mainile a spus: "Sfanta mea inaltare, da-mi un pestisor pentru fratele!" Si, o minune!, un peste mare a sarit in mainile lui. L-a luat foarte firesc si bucuros l-a pregatit, ca sa intareasca pe fratele."

Cu toate acestea, se cade sa cunoastem bine sfintii in care se odihneste Dumnezeu, pe fiecare dupa nevointa lui, pe fiecare cu lucrarile lui minunate, pe fiecare cu Moastele si cu rugaciunile lui.

Numele de "Parascheva", intalnit sub mai multe variante asemanatoare sau derivate, este atribuit mai multor sfinte ale Bisericii lui Hristos. Drept aceea, pentru o mai buna diferentiere a acestor sfinte "Parascheva", sa le enumeram, pe scurt, si pe celelalte.Astfel, avem urmatoarele sfinte: Sfanta Parascheva, martirizata in timpul imparatului pagan Nero, la 26 februarie; Sfanta Parascheva - Piatnita, martirizata in timpul lui Diocletian, la 28 octombrie 304, Sfanta Parascheva de la Polotc, numita, in Apus, Praxeda, fiica cneazului Vasile Rogvolod, care a trait in secolul al XIII-lea si a fost martirizata la Roma.

    Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, alaturi de Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov din Bucuresti, este cea mai iubita sfanta din Romania, mari daruri si minuni revarsand peste credinciosii pamantului nostru si peste granite.

Sfanta Cuvioasa Parascheva cea Noua s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol. Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o face sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit." Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.

A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditie se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in Biserica Sfintii Apostoli din Epivat. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

    Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi este cel mai des confundata cu Sfanta Parascheva cea Veche, martirizata in timpul imparatului Antonin Piul. Cunoscuta si drept "Sfanta Mucenita Paraschevi", ea este pomenita in calendar la 26 iulie. Bisericile ce pretind ca detin moaste ale Sfintei Parascheva, detin, de fapt, particele din moastele acestei Cuvioase Mucenite, foarte cinstita de catre greci.

Spunem cele de mai sus in virtutea faptului ca, dupa cum se stie, Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, pomenita la 14 octombrie, se afla intregi, in Catedrala Mitropolitana din Iasi, in panza pecetluita de Sfantul Mitropolit Varlaam si domnitorul Vasile Lupu, in 1641, pecetluire facuta cu blestem spre a nu se atinge nimeni spre a le imparti.

Ce înseamnă să Îl accepţi pe Iisus ca Mântuitor personal?

           Dacă doreşti să Îl accepţi pe Iisus Hristos ca Mântuitorul tău personal, spune următoarele cuvinte către Dumnezeu. Ţine minte totuşi că nu această rugăciune şi nici o alta nu te vor mântui. Numai credinţa în Hristos te poate mântui de păcatele tale. Această rugăciune este numai o modalitate de a-ţi exprima credinţa ta în El şi de a-I mulţumi lui Dumnezeu pentru că ţi-a dăruit mântuirea. “Doamne, ştiu că am păcătuit împotriva Ta şi că merit pedeapsa. Cred că Iisus Hristos a luat pedeapsa pe care o meritam eu, astfel ca eu să pot fi mântuit prin credinţa în El. Mă întorc acum de la păcatele mele şi îmi pun întreaga mea credinţă în Tine pentru mântuire. Îl accept pe Iisus ca Mântuitor personal! Îţi mulţumesc pentru harul Tău minunat şi pentru iertarea de păcate – darul vieţii veşnice! Amin!”

Iisus Din Nazaret,Mantuitorul Nostru

Cantare Superba Pentru Maica Domnului

   

Vindecare miraculoasă de cancer la moastele Cuvioasei Parascheva

                                               Vindecare miraculoasă de cancer la moastele Cuvioasei Parascheva

      Medicul i-a mai acordat două luni de viaţă. Când a părăsit spitalul, tânărul şi-a anunţat rudele că va întârzia o oră şi a plecat în grabă spre Catedrala mitropolitană. Nu era un om foarte evlavios, dar avea credinţă în Dumnezeu. S-a aşezat la rând şi a aşteptat liniştit să ajungă la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva.

       După ce a efectuat mai multe analize medicale, un ieşean în vârstă de 30 de ani a aflat că diagnosticul bolii sale era unul de la care nu mai exista cale de întoarcere: cancer. Deşi doar familia, adică doar soţia şi mama, a ştiut că tânărul nu mai are nici o şansă de a scăpa cu viaţă, omul a simţit că poartă o boală care avea să îi schimbe destinul. După consultaţia medicală i-au fost recomandate o serie de medicamente care aveau să amelioreze starea bolii. Medicul i-a mai acordat două luni de viaţă. Când a părăsit spitalul, tânărul şi-a anunţat rudele că va întârzia o oră şi a plecat în grabă spre Catedrala mitropolitană. Nu era un om foarte evlavios, dar avea credinţă în Dumnezeu. S-a aşezat la rând şi a aşteptat liniştit să ajungă la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva. S-a închinat şi s-a aplecat deasupra raclei, îmbrâţişând-o cu totul pe Sfântă.

A stat astfel aproape jumătate de oră. Femeile care erau la rând s-au scandalizat pentru că nu aveau loc să se închine, dar părintele care se afla la picioarele Cuvioasei şi-a dat seama că omul are o problemă mare, aşa că l-a lăsat să-şi manifeste credinţa. Din cele povestite am aflat că tânărul s-a rugat Sfintei Parascheva să îl facă sănătos, oricare ar fi boala sa. A promis că îşi va schimba viaţa şi că se va apropia de Dumnezeu. Mai mult decât atât, a simţit că Sfânta îi vorbeşte. După ce a realizat că s-a umplut de „o pace interioară", aşa cum a descris chiar el sentimentul trăit lângă Sfântă, a plecat.

Chiar dacă mama şi soţia au insistat ca bolnavul să ia medicamentele, acesta le-a ascuns. Treptat, i-a revenit pofta de mâncare, iar starea sănătăţii s-a ameliorat vizibil. După două luni, a mers, la insistenţele mamei, la un nou control. Medicul a constatat atunci că boala se afla într-un proces de regres. După alte câteva luni, nici urmă de cancer. Doctorul care s-a ocupat de cazul său crede şi astăzi că medicamentele sunt cele care au salvat viaţa pacientului. Tânărul, al cărui nume nu-l putem deconspira, a primit şansa de a continua viaţa chiar de la Sfânta Cuvioasă Parascheva.

(Monica Dumitrescu - Ziarul Lumina, 6 octombrie 2005)

Despre spovedanie si rugaciune cu parintele Iustin Parvu

                                                            Parintele Iustin Parvu:

"Cheia mantuirii noastre este Taina Sfintei Spovedanii. Taina Sfintei Spovedanii face parte din cele sapte Sfinte Taine ale bisericii noastre crestin-ortodoxe. Fara aceasta Taina, nu exista mantuire. Putem sa facem toate nevointele, post, rugaciune, privegheri, milostenie, jertfire, dar fara aceasta spovedanie nu se poate. Care a fost rugaciunea cea mai scurta pentru iertarea pacatelor? Rugaciunea talharului de pe cruce: "Pomeneste-ma, Doamne, si pe mine intru Imparatia Ta". Dar prin cine se leaga, prin cine se dezleaga crestinul in aceasta Taina? Se leaga si se dezleaga prin Taina Preotiei. Ii auzi pe sectarii Bisericii noastre crestine spunand: "Ne spovedim unul la altul si n-avem nevoie de Harul lui Dumnezeu". Deci ce mai este important in Taina Spovedaniei, in Taina preotiei? Harul lui Dumnezeu. Cu el legam, cu el dezlegam. Preotul nu este decat o unealta prin care lucreaza Harul lui Dumnezeu care nu se amesteca cu pacatele preotului. Pacatele preotului, isi va da el seama singur de ele, dar harul lui Dumnezeu lucreaza independent de virtutile sale, de viata lui. De aceea este greseala cand spun unii dintre crestini ca "Ma duc la parintele cutare sa ma dezlege, sa-mi fac spovedania".

Este adevarat, fiecare se duce la un medic mai bun, dar ca putere harica si la parintele dintr-un sat oarecare si la parintele de la manastirea nu stiu care din Romania noastra este aceeasi lucrare a Harului. Si sigur, foarte multi necredinciosi care refuza Taina aceasta a Spovedaniei, spun: "Nu-i nevoie, lasa ca mai am timp pentru ca sunt tanar si pot sa ma spovedesc, sa ma pocaiesc la batranete. Lasa mama, du-te dumneata ca esti batrana de-acuma, eu mai am timp". Se poate intampla, fereasca Dumnezeu!, vreun accident, o paralizie, o pierdere de vedere. Nu mai poti face o metanie, o inchinaciune si spui: "Vai, ca ma dor salele, vai, ca trebuie sa ma odihnesc" si asa vrajmasul ne impiedica si ne intarzie mantuirea noastra si plecam nepregatiti dincolo. Cand esti tanar, cand esti copil, parintii spun: "Da' lasa copilul, trebuie sa-si traiasca viata de acum inainte si are timp mai tarziu sa faca treaba asta". Da o boala peste saracul copilas, da o leucemie, da un necaz greu si nu mai poate sa faca pe urma nici un act de pocainta. Paralizeaza, amuteste, nu mai poate scrie (cel putin sa dea in scris un pacat pe hartie), si in felul acesta vrajmasul diavol il tot intarzie de a savarsi pocainta. Trebuie sa avem mare grija cu copii nostri care trebuie dusi la biserica sa deprinda Taina Pocaintei.

Atunci copilul va fi si ascultator in casa, sincer si oarecum indreptatit sa tina de sufletul si viata parintilor. In viata de familie nimic nu face mai bine comuniunea decat in Taina aceasta a Spovedaniei. Sotul se cunoaste cu sotia din Taina Spovedaniei, sotia isi cunoaste sotul din Taina Spovedaniei, copiii isi cunosc parintii din Taina Spovedaniei iar preotul care este unitatea tuturor, in Harul lui Dumnezeu, aduce pacea si linistea casei datorita acestei curatenii sufletesti, unde troneaza Hristos si unde se insusesc devotamentul, dragostea si sinceritatea. O familie se mentine prin dragoste, prin sinceritate si prin devotamentul pe care il are unul fata de celalalt. Taina Cununiei este mantuirea reciproca, iar de taina cununiei se leaga si procreerea dar si ajutorarea materiala, unul fata de celalalt. Nu-si pune sotul punga deoparte iar sotia isi pune alta punga in cealalta parte, pentru ca atunci nu mai e unitate, nu mai e dragoste, nu mai e incredere. Zic unii: "Pai, eu muncesc pentru tine, cand tu ai salariul mai mare?" "Ai. Dar eu traiesc pe picioarele mele, ma duc in Spania, ma duc in Anglia, ma duc in Franta si am terminat". Si asa au terminat-o cu Taina Cununiei si cu Taina Spovedaniei. Ba le mai trece prin cap unora si altora: "Dar de ce sa mai muncesc eu pentru cei de-acasa? Lasa sa munceasca fiecare. Ce? Eu sa mai muncesc pentru ei? Eu trebuie sa-mi traiesc viata de acum inainte, mai am cativa ani pana la pensie si eu ce fac? Muncesc pentru copiii mei sau sotia mea? Sa iasa fiecare acolo la arat." Ei, toate lucrurile acestea nu sunt bune. Altadata sotia era legata de sot fiindca nu era in traditia noastra sa mearga sotia la munca. Cand un barbat se casatorea trebuia sa stie ca el va conduce o familie, ca familia era legata de munca lui (bineinteles ca salariile nu se potriveau cu cele de astazi) iar femeia era acasa cu toata gospodaria si cu copiii, ii pregatea pe copii pentru scoala, spala, pregatea masa. Sotia era legata de sot si ascultarea era sfanta fata de sot. Mi-aduc aminte ca atunci cand facea mama un ciorap de lana acesta tinea doi ani, nu se mai rupea. Ea il lucra, il cosea, il impletea si facea tot ce trebuie in gospodarie. Acuma auzi: "Nu draga, mergem sa cumparam, mergem la magazin." Si-atunci trebuie sa aduca baiatul bani doldora din Spania si din Israel, dolari si euro si asa mai departe.

Canoanele sunt canoane. Pai, daca-i dai omului astazi douazeci de metanii, imediat spune: "Vai de mine, dar cum sa fac eu douazeci?". Daca-l opresc de la impartasanie doi ani de zile, imediat va spune: "Vai de mine, da' cum sa nu ma-mpartasesc?" Dar pacatele, mergem si le-ncurajam, si nu mai tinem seama, ca daca nu pui oleaca randuiala in canoanele acestea, pierzi credinciosul si el nu mai vine la spovedanie. Omul modern a ajuns in stadiul acesta care este foarte grav. Dumnezeu il pedepseste si pe preot care dezleaga cu usurinta si il pedepseste si pe credincios care se bucura de aceasta dezlegare. Merg amandoi in acelasi cazan. Sa impartasesti cu nevrednicie?! Astazi e modern sa te impartasesti foarte des, si cu cat ne impartasim mai des (daca ne impartasim cu nevrednicie) cu atat ne imbolnavim sufleteste mai mult. Intai trebuie sa ne curatim, sa ne purificam, viata nu e atat impartasania, cat pregatirea aceasta pentru a pregati Sfanta Taina a Impartasaniei cu sangele pe care Hristos l-a varsat pentru pacatele noastre. Daca noi il luam asa... ca la bucatarie, la usa ne marturisim si la altar ne-mpartasim. Eram in scoala primara si ne duceam la spovedanie la inceputul postului, toata scoala in frunte cu invatatorul. Acolo incepea la spovedit cu invatatorul, intram apoi noi cate saizeci-saptezeci de copii, aduceam oua de acasa (pretul pentru spovedanie), si le puneam acolo intr-un cos si treceam la spovedanie. Preotul ne intreba: "Cati ani ai? In ce clasa esti"? "A treia, a patra". "Faci 500 de metanii". La sfarsitul postului, iar ne ducea la spovedanie si ne intreba: "Cate metanii ti-am dat?" "500" "Le-ai facut?" "Da." "Bine. Treci la impartasanie". Asa se facea instructia si vindecarea noastra sufleteasca. Acolo veneau si parintii, se spovedeau si ei. Acolo la biserica citea invatatorul Cazania, citea Apostolul. D'apoi azi unde mai vezi pe profesori la biserica? Unde mai vezi modelul in fata taranului care sta la biserica in zilele sarbatori, in duminici, la Pasti, la Craciun, la Boboteaza? Domnu' invatator e domn mare. A uitat ca l-a adus mama sa de mana la biserica, a uitat ca l-a adus cu traista la liceu si ca ea si-a luat bucatica din gura ca sa-l faca om invatat. S-a dezbarat si de spovedanie si de impartasanie si el merge la discoteca, sta la televizor, ma rog, cu toata supratehnica asta care a invadat si a distrus satele si orasele noastre. Cu cat e mai spilcuit, cu atat e mai strain. Cu cat este mai ateu, asa zis liber-cugetator, cu atat este mai trecut in fata lumii acesteia. Dar omul te masoara si te cantareste dupa mers. Te vede cam ce poti si unde iti rupi gatul la un moment dat cu ifosele acestea moderne. Ca, iata, asa se intampla si seceta si vremuri grele. A secatuit pamantul si toate relele-s pe capul nostru. Vin toate bolile, vin toate greutatile, fara leac, fara vindecare.

...Acesta este "omul modern" dezbracat de harul lui Dumnezeu, dezbracat de aceste Taine: a Spovedaniei, a Impartasaniei si de toate acele bunatati ceresti si pamantesti. Noi mereu fugim, inlaturam ce e bun si am ajuns sa ne deranjeze si mirosul de tamaie, al busuiocului... zicem: "Nu e placut!", "Ma stinghereste, ma doare capul de la fumul de lumanari, nu pot sa stau mult!" Si vin peste noi toate relele. Eu acuma nu sunt impotriva modernizarii, nu sunt impotriva progresului. Progresul e foarte bun dar sa fie fiecare la locul lui.

 Cu cat un om este mai civilizat, cu cat este mai cult, cu cat este mai informat, cu atat este si mai bun crestin. Valoarea unui popor sau a unui om este cu atat mai mare cu cat cunoaste si traieste mai mult Evanghelia. Acesta ar trebui sa fie adevaratul chip nou al omului pe care noi il realizam in familie si in societate.

Dac-ar citi crestinul cu atentie numai a doua rugaciune de seara ar afla acolo toata filozofia crestinului in doua, trei fraze: 

"Da-mi, Doamne, si mie, nevrednicului robului Tau, mantuirea Ta in asternutul meu. Lumineaza-mi mintea mea cu lumina intelegerii Sfintei Tale Evanghelii" - deci toata ziua omul trebuie sa traiasca cu cuvantul Evangheliei -, "sufletul meu cu dragostea crucii Tale" - deci este vorba de suferinta pentru aproapele, de daruire; ca zadarnica este viata ta traita in aceasta insingurare si in egoism! Nu, sufletul trebuie sa fie cu: "dragostea crucii Tale". Hristos pentru ce s-a suit pe Cruce? S-a suit pe Cruce din dragoste pentru omul cazut, pentru omul pierdut -, "inima mea cu curatia cuvintelor Tale" - deci aici este centrul de plecare a omului in viata, in inima. "Da-mi inima ta!" Nu vrea altceva Hristos decat inima omului. De ce bate Hristos la usa? Bate ca sa-i deschizi inima -, "trupul meu cu patimirea Ta cea ne­biruita" - deci mereu trebuie sa ai in vedere ca numai suferinta te duce pe drumul desavarsirii -, "cugetul meu cu smerenia Ta il pazeste" -  alta intrebare: Ce este smerenia? Este mantia lui Dumnezeu.

Si iata, ca noi daca vom cauta sa ne indreptam toata viata noastra, rugaciunile de seara sunt ca o spovedanie in fata duhovnicului. S-a randuit asa ca sa te spovedesti de 4-5 ori pe an la duhovnic. S-au dat asa jaloane de a te spovedi in posturi ca sa stie omul. Dar in general, spovedania e ca o durere de masele. Daca incepe sa te doara maseaua, nu mai astepti pana saptamana viitoare, nu mai astepti sa vina dentistul in comuna, te duci direct la Piatra Neamt ori la Iasi si scoti maseaua pentru ca nu poti dormi, nu poti lucra, nu mai poti face nimic. Ei bine, la fel este si cu "maseaua sufleteasca". Cand a inceput pacatul sa te roada du-te la "doctor" si spune-ti pacatele tale! Si de acolo te scoli indreptat, sanatos si-ti iei cursul normal al vietii. De aceea citirea rugaciunilor acelora de seara este foarte importanta ca dovada a spovedaniei omului in constiinta lui si in fata icoanei ... "pacatele mele cele de voie si cele fara de voie, cele stiute si cele nestiute" care sunt din tineretile mele, care sunt din obiceiul cel rau, care sunt din voia cea sloboda, din lene, "ori de m-am jurat cu numele Tau, ori de l-am hulit in gandul meu, sau pe cineva am ocarat, sau pe cineva am clevetit intru manie, sau am scarbit pe cineva, sau de ceva m-am maniat, sau am mintit, sau fara de vreme am dormit, sau vreun sarac a venit la mine si nu l-am luat in seama, sau pe fratele meu l-am scarbit, sau m-am sfadit, sau pe cineva am osandit, sau m-am marit, sau m-am trufit, sau m-am maniat, sau, stand la rugaciune, mintea mea s-a aplecat spre vicleniile acestei lumi, sau razvratire am cugetat, sau prea m-am saturat, sau m-am imbatat, sau nebuneste am ras, sau ceva rau am cugetat, sau frumusete straina am vazut si cu dansa mi-am ranit inima, sau ce nu se cuvine am grait, sau de pacatul fratelui meu am ras, iar pacatele mele nu le-am socotit, sau de rugaciune nu m-am ingrijit..." s.a.m.d. Deci iata toate pacatele care sunt posibile omului si pe care el le spune in fata constiintei lui si in fata icoanei si in fata lui Dumnezeu. Este o spovedanie pe care o face fiecare si atunci il gaseste Dumnezeu pregatit. Si iata la urma ce spune: "Apoi, facandu-ti semnul Sfintei Cruci si cu rugaciunea in gura adormind, gandeste-te la ziua judecatii, cum vei sta inaintea lui Dumnezeu".

Timpul trece altfel in prezenta parintelui Iustin Parvu. Regret apoi ca nu am cerut si alte raspunsuri la ceea ce ma framanta, dar minutele sunt dramuite si pelerinii, veniti ca de obicei in numar foarte mare, se aud dincolo de usa. Parintele vorbeste bland, apoi ma binecuvinteaza. Atunci orice incertitudine dispare. Stiu ca trebuie sa ma indepartez, desi as vrea sa raman si sa stau acolo, ca Misu, pisoiul parintelui, pe marginea fotoliului, sa stau si sa ascult, sa ma bucur de liniste, laolalta cu cerul, cu brazii, cu firicelul de apa din spatele manastirii si, mai ales, sa fiu aproape de sufletul parintelui Justin, sa gust din sfintenia ce adie pana si-n placintele cu branza abia scoase din cuptor.

La plecare, coborand pe drumul ce duce spre sat, un gand imi mai staruie in minte: "Roaga-te pentru noi, parinte Iustin!"

Isabela Aivancesei

Sfantul Ioan Botezatorul

    In fiecare an, pe 7 ianuarie, sarbatorim Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, zi in care il cinstim pe cel care l-a botezat pe Hristos in Iordan. Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia.

Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau. 

Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?

Potrivit Sfintei Scripturi, Ioan Botezatorul a saltat in pantecele maicii sale, in momentul in care Elisabeta se intalneste cu Fecioara Maria atunci cand aceasta Il purta in pantece pe Domnul. Desi a saltat in pantece, Ioan afirma ca "nu-L stia pe Domnul” (Ioan 1, 31). Aceasta marturisire a lui Ioan este adevarata, caci el nu putea cunoaste din proprie experienta ca Cel purtat in pantecele Mariei este Fiul lui Dumnezeu. Parintele Dumitru Staniloae, comentand acest episod, spune ca Ioan "a simtit venind din Acela o lumina, sau de la Duhul Sfant din El, care l-a facut sa salte de bucurie. Sunt cunostinte care apar in noi in chip tainic, fara niciun efort al nostru de a le castiga”.

Raspunsul la intrebarea "Cum ajunge sa-L cunoasca Sfantul Ioan Botezatorul pe Hristos?", il gasim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care reda marturia Botezatorului: "Cel ce m-a trimis pe mine sa botez cu apa, Acela mi-a spus: Peste care vei vedea Duhul pogorandu-Se si ramanand peste El, Acesta este Cel ce boteaza cu Duhul Sfant. Si am vazut si marturisit ca El este Fiul lui Dumnezeu" (In 1, 33-34). Parintele Dumitru Staniloae, talcuieste acest eveniment astfel: "Dumnezeu il poate face pe om sa auda in forma omeneasca ceea ce vrea El sa-i spuna, si sa vada in forma in care vad ochii omenesti vointa Sa dintr-un anumit moment. Ioan a fost proroc cand Dumnezeu i-a spus cum va cunoaste pe Fiul Sau intrupat, si a fost apostol cand a vazut pe Duhul Sfant pogorat peste Hristos si a auzit glasul Tatalui cu privire la El. Cum putea vorbi omeneste Fiul lui Dumnezeu intrupat, asa si Tatal Lui a putut "vorbi" sau face pe Ioan sa-L auda vorbind. Se arata si in aceasta ca omul este dupa chipul lui Dumnezeu".

Misiunea Sfantului Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul a inceput sa predice in al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe cand Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2). El a avut menirea de a pregati poporul pentru primirea lui Mesia si de a-L descoperi pe Acesta si a-L face cunoscut lui Israel. Mesajul principal pe care el il transmitea era: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia cerurilor!".

Ioan Botezatorul model al smereniei

In conditiile in care, omul cazut in pacat nu mai doreste sa se afirme decat pe sine, se vrea atotputernic si suveran peste tot si toate, Sfantul Ioan Botezatorul, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: "Nu sunt vrednic, ca plecandu-ma, sa-I dezleg cureaua incaltamintei” (In 1, 27). Desi afirma de doua ori: "Iata Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridica pacatul lumii”, iar dupa botezul Domnului in Iordan: "Am vazut Duhul coborandu-Se din cer ca un porumbel si a ramas peste El", marturiseste: "Eu trebuie sa ma micsorez, iar El trebuie sa creasca." Pare nefiresc ca un om sa doreasca sa se micsoreze, cu scopul ca aproapele sau sa sporeasca. Firesc ii este omului cazut din har, sa doreasca a creste si a se imbogati pe seama si in dauna celorlalti. Semenii trebuie sa existe pentru un om cazut in pacat, doar sa-l admire si sa-i slujeasca.

Ioan Botezatorul ne poate fi tuturor indreptar spre a birui mandria. Trebuie sa retinem ca avem capacitatea de a iesi din noi si a ne jertfi pentru aproapele nostru.

Intelesul duhovnicesc al imbracamintei si hranei Sfantului Ioan Boteazatorul

Din Evanghelia dupa Marcu, aflam ca Sfantul Ioan Botezatorul era imbracat in haina din par de camila, incins cu o curea de piele si ca se hranea cu lacuste si miere salbatica. 

Camila poate simboliza atat curatia, cat si necuratia. Daca in Vechiul Testament ea putea fi privita ca un animal curat pentru ca era rumegator, ea putea fi vazuta si ca necurata, daca tinem seama ca avea copita despicata. Daca ramanem la prima semnificatie, cea de animal curat, camila simbolizeaza poporul ales, in timp ce necuratia prefigura neamurile pagane.

Faptul ca Ioan purta o haina din par de camila, semnifica chemarea evreilor si a paganilor la Hristos. 

Cureaua, provenita de la un animal mort, semnifica prin incingerea cu ea, omorarea patimilor.

Cat priveste hrana sa, trebuie sa stim ca albinele si lacustele erau considerate a fi curate in Vechiul Testament, semn ca Ioan se hranea doar cu cele placute Domnului.

Moartea Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Sarbatorile inchinate Sfantului Ioan Botezatorul

Biserica a inchinat lui Ioan sase sarbatori: zamislirea lui (23 septembrie), nasterea (24 iunie), soborul lui (7 ianuarie), taierea capului (29 august), prima si a doua aflare a capului lui (24 februarie) si a treia aflare a capului sau (25 mai).

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Ioan Botezatorul.

Rugaciunile nasilor

Rugaciunea nasilor la botezul unui prunc

Cel ce ai daruit robului Tau/roabei Tale [N] izbavire de pacate prin Sfantul Botez si i-ai dat ca pe o arvuna innoirea vietii, Insuti Stapane, Doamne, binevoieste sa straluceasca pururea lumina fetei Tale in inima robului Tau acesta [roabei Tale aceasta]; apara pavaza credintei sale nebantuita de vrajmasi, pazeste-i nespurcata si neintinata haina nestricaciunii cu care s-a imbracat; fii milostiv acestuia [acesteia] si noua, parintilor/nasilor sai, dupa multimea indurarilor Tale.

Ca intru aceasta Sfanta Taina s-a binecuvantat si s-a slavit preacinstitul si de mare cuviinta numele Tau, al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Rugaciunea nasilor pentru finii de cununie

Dumnezeule Atotputernic si Atoatetiitor, rugamu-ne Tie pentru robii Tai [N], pe care unul altuia i-ai harazit, asezandu-i sub puterea Tainei Tale si cu inger pazitor incununandu-i, sa-i desavarsesti intru iubire si sa-i invrednicesti de copii sanatosi si de casa imbelsugata. Iar pe noi, nevrednicii, sa ne luminezi si sa ne intaresti spre a le sta alaturi dupa cuviinta, cu rugaciune si cu bun sfat, ca niste marturisitori si implinitori statornici ai voii Tale celei dumnezeiesti si ai sfintelor Tale randuieli, si ca niste parinti sufletesti, partasi la implinirea sfanta a acestei familii. Daruieste lor si noua, Doamne, ca, in tot timpul, intr-un duh intalnindu-ne, pe Tine sa Te preamarim, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Rugaciune pentru frati si surori

                                                   

                                                                                                                                                                                                                           Rugaciune pentru frati si surori

Doamne, Tie ma rog, tine pe fratii mei (fratele meu) si surorile mele (sora mea), dandu-le lor sanatate, viata lunga si darul Tau cel sfant, ca sa umble in caile Tale si sa faca cele ce sunt dupa voia Ta cea sfanta. Da-ne, Doamne, de acum pana la capatul vietii, sa ne iubim si sa ne cinstim unii pe altii,- caci ce este mai bun si mai frumos decat a vietui fratii impreuna! Asa, Doamne, asculta rugaciunea noastra si milostiv fii noua, ca bun si iubitor de oameni esti si Tie marire inaltam: Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Parintele Arsenie Boca - Drumul sufletului dupa moarte

Parintele Arsenie Boca - MARTURISIRI (Maica Marta)

Rugăciune către Mântuitorul Iisus Hristos pentru izbăvire de boală

Preaputernice şi slăvite Doamne, Iisuse Hris­toase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai pri­mit moarte pe cruce pentru mântuirea noas­tră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti sme­rita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre fo­losul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl pu­tem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, pre­cum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-Te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i sufe­rinţa, ridică-l din patul durerii. Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor. Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe cru­cea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădej­dea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de po­căinţă şi de mulţumire, ca să se învredni­cească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.
     

Acatist pentru izbavirea de necazuri

Rugaciunile incepatoare:

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin.
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Slava Tie, Dumnezeul nostru, Slava Tie!
Imparate ceresc, Mangaietorule, Duhul adevarului, Care pretutindenea esti si toate le implinesti, Vistierul bunatatilor si datatorule de viata, vino si Te salasluieste intru noi, si ne curateste pe noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, miluieste-ne pe noi!
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Preasfanta Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curateste pacatele noastre. Stapane, iarta faradelegile noastre. Sfinte, cerceteaza si vindeca neputintele noastre, pentru Numele Tau.
Doamne miluieste, Doamne miluieste, Doamne miluieste.
Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tatal nostru, Care esti in ceruri, sfinteasca-Se Numele Tau, vie imparatia Ta, fie voia Ta, precum in cer si pe pamant. Painea noastra cea spre fiinta, da ne-o noua astazi, si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri. Si nu ne duce pe noi in ispita, ci ne izbaveste de cel rau.
Pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, ale Sfintilor Parintilor nostri si ale tuturor Sfintilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

Troparul, glasul al 8-lea

Cel ce prin adancul intelepciunii cu iubirea de oameni toate le chivernisesti si ceea ce este de folos Tuturor le daruiesti, Doamne, iubitorule de oameni, daruieste-ne toate cele ce ne sunt de trebuinta si izbaveste-ne de tot necazul, ca spre Tine nadejdea ne-am pus, spre Mantuitorul si Grabnicul nostru Ocrotitor!

Condacele si Icoasele:

Condacul 1:

„Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 2:

„Luati, fratilor, ca pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe Proorocii care au grait in numele Domnului”, ne indeamna Sfantul Apostol Iacov, iar noi, urmand sfatul sau, purtam in cugetele noastre nu numai suferintele Sfintilor Prooroci, ci si pe ale tuturor sfintilor care, gustand din paharul durerii, I-au cantat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 2:

Stim neputintele si slabiciunile noastre, dar stim si ca Iti sta in putere sa ne intaresti asa cum L-ai intarit pe David cand s-a luptat cu Goliat si cum i-ai intarit pe Sfintii Tai in lupta cu puterile intunericului. Pentru acesta ne rugam Tie:

Doamne, precum i-ai pazit pe cei trei tineri in cuptorul cel de foc, pazeste-ne si pe noi;
Doamne, ocroteste-ne asa cum l-ai ocrotit pe Proorocul Daniil cand se afla in groapa cu lei;
Doamne, care in grele incercari i-ai fost acoperitor Sfantului Apostol Pavel, acopera-ne cu Harul Tau;
Doamne, da-ne putin din puterea ce i-ai dat-o tanarului Nestor cand l-a biruit pe puternicul Lie;
Doamne, invata-ne sa ravnim rabdarea Sfantului Alexie, cel numit Omul lui Dumnezeu;
Doamne, ajuta-ne sa ii cinstim si sa ii urmam pe Sfintii pe care nimic nu i-a putut desparti de dragostea Ta;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 3:

Stim cuvantul Evangheliei ca „cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui” si ne temem sa nu pierim din pricina nerabdarii noastre. O, daca am avea muceniceasca rabdare, atunci ar fi primita de Dumnezeu ca o tamaie cu bun miros si s-ar inalta la ceruri ca un tainic: Aliluia!

Icosul 3:

Decat sa ne plangem ca suferim cum nu a mai suferit nimeni vreodata, mai bine ne-am aduce aminte de Dreptul Iov. Bunatati felurite a avut si pe toate le-a pierdut, dar pentru ca nu L-a hulit pe Dumnezeu s-a invrednicit de binecuvantarea Sa si a primit la urma mai multe decat avea la inceput. Ajuta-ne sa ne impartasim de rabdarea sa, Doamne, Cel ce ai fost rastignit pe cruce pentru mantuirea noastra, si sa ne impartasim si de binecuvantarile Tale:

Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, miluieste-ne;
Doamne, datatorul celor ce cer, daruieste-ne darul rabdarii;
Doamne, imbracamintea saracilor, imbraca-ne cu rabdarea Dreptului Iov;
Doamne, folositorul vaduvelor, intelepteste-ne ca sa nu mai cadem in deznadejde;
Doamne, aparatorul celor lipsiti, invata-ne sa Iti cerem ajutorul;
Doamne, deschizatorul celor ce bat, deschide-ne noua usa binecuvantarilor Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 4:

Grijile ne apasa si ne tulbura, indepartandu-ne mintea de la Dumnezeu, si sufletele noastre nu gasesc alinare. Nu este cu putinta sa scapam de tirania lor daca nu ne vom indrepta nadejdea spre Domnul, Cel ce asteapta sa primeasca de la noi cantarea: Aliluia!

Icosul 4:

„Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale. Ajunge zilei rautatea ei.” Asa ne-ai povatuit Tu, Preabunule Doamne, dar noi nu am urmat acest cuvant, ci fiind plini de mandrie ne-am pus nadejdea in lucrul mainilor noastre. Dar acum, rusinati fiind si lipsiti de cele de trebuinta, cadem cu umilinta la ajutorul Tau, nadajduind ca vei ierta greseala noastra:

Doamne, vezi lipsurile noastre si daruieste-ne toate cele care ne sunt de trebuinta;
Doamne, intareste-ne sa putem rabda incercarile prin care ai ingaduit sa trecem;
Doamne, daruieste-le celor lipsiti de hrana sa se indestuleze de milele Tale;
Doamne, Care ai inmultit painile si pestii in pustie, inmulteste darurile cu care binecuvantezi familiile nevoiase;
Doamne, ajuta-ne sa nu ne lipim inimile de bunatatile lumesti;
Doamne, lumineaza-ne gandurile, ca sa nu mai ravnim ceea ce nu ne este de folos;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 5:

Stiindu-ne in vreme de boala cartitori precum de demult iudeii in pustie, Te rugam cu zdrobire de inima sa alungi de la noi aceasta neputinta si sa ne dai putere ca oricat de mari ar fi suferintele noastre sa Iti cantam, graind: Aliluia!

Icosul 5:

Toti vom muri, toti vom parasi aceasta lume in care cunoastem durerea si boala. Sa intelegem durerile trupesti ca oglindire a suferintei vesnice si bold pentru a cere dumnezeiasca milostivire:

Doamne, Vindecatorul bolnavilor, vindeca durerile noastre;
Doamne, daruieste rabdare celor aflati in suferinte sufletesti si trupesti;
Doamne, tamaduieste-i pe cei carora le este de folos aceasta;
Doamne, intareste-i pe cei biruiti de suferinte de tot felul;
Doamne, pune in inimile celor bolnavi nadejdea vesnicei bucurii;
Doamne, povatuieste-i pe cei care sufera sa se teama de vesnica suferinta si sa se pocaiasca;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 6:

Ne temem de cutremur, ne temem de sabie, dar nu ne temem de focul cel nestins si de celelalte chinuri vesnice care ne asteapta daca ne lasam prinsi in lanturile patimilor si in cursele vrajmasului, si daca uitam sa Ii cantam Celui ce stapaneste intreaga lume: Aliluia!

Icosul 6:

Credem ca sunt adevarate minunile pe care le marturiseste Evanghelia, Hristoase, prin care ai fost Grabnic Ajutator celor aflati in necazuri de tot felul, si stim ca izvorul lor nu a secat, ci curge pana in zilele noastre. Alergam la ajutorul Tau, nadajduind ca nu vei trece cu vederea cererile noastre, ci vei randui toate spre folosul nostru:

Doamne, alunga de la sufletele noastre zadarnica tulburare si daruieste-ne sa gustam linistea;
Doamne, apara toate asezarile crestine si pe cei ce locuiesc intr-insele;
Doamne, pazeste-ne de cutremur, de potop, de foc si de celelalte necazuri;
Doamne, pazeste-ne de caderea in pacat, pe noi si pe cei pentru care ne rugam Tie;
Doamne, daruieste-ne sfarsit crestinesc, ferindu-ne de moartea naprasnica;
Doamne, izbaveste-ne de focul cel nestins si de chinurile care ii asteapta pe pacatosii care nu se pocaiesc;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 7:

Degeaba Il rugam pe Dumnezeu sa ne daruiasca pace, degeaba Il rugam sa ne pazeasca de venirea altor neamuri asupra noastra si de razboiul cel dintre noi, daca mergand pe drumul pierzarii nu vrem sa pricepem ca El vede toate faptele noastre, si nici sa ne pocaim, ci doar Ii cantam: Aliluia!

Icosul 7:

Izbaveste-ne, Doamne, de toata rautatea oamenilor si da-ne putere sa ne rugam pentru cei care ne prigonesc. Picura in inimile noastre o picatura din dragostea Ta, a Celui ce Te-ai rugat pentru cei ce Te-au rastignit, ca sa putem plini porunca iubirii de vrajmasi:

Doamne, impaca-i pe cei ce se vrajmasesc, facandu-se unelte ale diavolului;
Doamne, invata-ne sa ne iertam unii pe altii si sa uitam raul care ni s-a facut;
Doamne, alunga de la noi duhul maniei si picura in inimile noastre iubirea pentru cei ce ne dusmanesc;
Doamne, intoarce raul in bine, spre slava Numelui Tau;
Doamne, iarta-i pe toti cei care ne-au gresit, cu stiinta sau fara de stiinta;
Doamne, umple cu dragostea Ta inimile celor apasati de singuratate, care nu gasesc intelegere la oameni;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 8:

Mieluseaua Ta, Iisuse, Sfanta Justina fecioara, simtind sagetile vrajmasului napustindu-se asupra ei, nu s-a biruit de deznadejde, ci insemnandu-se cu credinta cu semnul crucii a gonit de la ea puterile intunericului, invatandu-i pe cei ispititi de diavol sa cante Izbavitorului celor slabi: Aliluia!

Icosul 8:

Mantuieste, Doamne, poporul Tau, si binecuvanteaza mostenirea Ta. Biruinta binecredinciosilor crestini asupra celui potrivnic daruieste si cu Crucea Ta pazeste pe poporul Tau, pe toti cei care se roaga Tie:

Doamne, izbaveste-ne din toate cursele intinse de necuratul diavol;
Doamne, nu ingadui sa fim batjocoriti de uratorul de oameni;
Doamne, ai mila de cei care sufera din lucrare draceasca;
Doamne, fa neputincioase farmecele care sunt indreptate asupra robilor Tai;
Doamne, impiedica-i pe crestini sa caute ajutor la vrajitori, la fermecatoare sau la doctorii inchipuiti;
Doamne, da putere celor care in ispite se insemneaza cu semnul Sfintei Cruci;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 9:

Se aude inca glasul Inaintemergatorului: „Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia Cerurilor”. Sa parasim iubirea de sine, sa parasim desfatarile lumesti si sa alergam la Doctorul care tamaduieste sufletele, cantandu-I cu umilinta: Aliluia!

Icosul 9:

Doamne Iisuse Hristoase, noianul pacatelor noastre ne apasa si zacem ca bolnavul de la Scaldatoarea Siloamului, neavand putere sa intram in scaldatoarea pocaintei. Ajuta-ne, Tu, Milostive Doamne, sa primim curajul de a parasi si de a uri pacatul, de a alerga la scaunul spovedaniei si de a ne marturisi prea multele noastre pacate:

Doamne, care nu Te-ai scarbit de pacatoasa care Ti-a sarutat picioarele, milostiv fii noua, pacatosilor;
Doamne, oricat de mari ar fi caderile noastre, ajuta-ne sa ne ridicam;
Doamne, nu stim sa ne pocaim de nu ne vei trimite gandul cel bun;
Doamne, alunga de la noi pe vrajmasul care ne opreste sa ne spovedim cu zdrobire de inima;
Doamne, iarta-ne toate pacatele facute cu cuvantul, cu lucrul sau cu gandul, cu voie sau fara de voie;
Doamne, invata-ne sa punem inceput bun mantuirii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 10:

Ca o desfranata, lumea aceasta ne ispiteste sa parasim calea cea stramta si sa imbratisam trecatoarele desfatari. Noi insa Te rugam sa ne daruiesti darurile Duhului Sfant: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunostintei, duhul temerii de Dumnezeu si duhul bunei-credinte, ca stand neclintiti in fata ispitelor sa Iti inaltam cantarea: Aliluia!

Icosul 10:

Cei care asculta poruncile Evangheliei vor auzi din gura Ta, Doamne, cuvant de bucurie: „Flamand am fost si Mi-ati dat sa mananc, gol am fost si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat. Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu, de mosteniti Imparatia cea pregatita voua de la intemeierea lumii”. Invata-ne sa facem faptele credintei, Doamne, invata-ne sa traim plini de dragoste pentru ceilalti, ca sa avem nadejde de mantuire:

Doamne, daruieste-ne sa Te iubim din toata inima si din tot cugetul nostru;
Doamne, daruieste-ne sa ne iubim aproapele cu dragoste jertfelnica;
Doamne, Care ai spalat picioarele ucenicilor Tai, invata-ne sa slujim aproapelui nostru ori de cate ori este nevoie;
Doamne, Tu care esti Samarineanul milostiv, indeamna-ne sa ingrijim ranile semenilor nostri;
Doamne, lumineaza-ne ca in cei pe care ii ajutam, flamanzi, goi sau bolnavi, sa Te vedem pe Tine;
Doamne, da-ne puterea de a nu sovai sa implinim poruncile Tale;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 11:

A inceput razboiul, se aude trambita care ne cheama la lupta, care ne cheama sa parasim lenevia cea pierzatoare de suflet si sa ne inarmam cu sabia Duhului, cu coiful mantuirii si cu pavaza credintei, luptand pana la sange impotriva patimilor si a poftelor si cantand cantarea: Aliluia!

Icosul 11:

Ori de cate ori cadem in lupta, sa ne ridicam degraba, ca sa nu se primejduiasca sufletele noastre. Sa luptam cu curaj si cu nadejde, fara sa ne plangem ca ranile noastre sunt prea adanci, caci Imparatul nostru le vede si le va tamadui cu multa pricepere:

Doamne, ajuta-ne sa sporim in rugaciune;
Doamne, povatuieste-ne sa ducem o viata smerita, lepadand gandurile de mandrie;
Doamne, da-ne sa iubim nevointa si sa dispretuim desfatarile patimase;
Doamne, lumineaza-ne si sfinteste-ne, ca sa pastram si sa marturisim dreapta-credinta;
Doamne, daruieste-ne sa traim ca fii intelepti ai Bisericii Tale;
Doamne, nu ingadui sa parasim predaniile Parintilor si sa ne lipim inimile de invataturi ratacite;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 12:

„Iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii!”, ne spune marele Pavel, Apostolul neamurilor, apostolul care striga cu glas mare catre crestini ca acestia sa nu astepte vremuri de liniste si odihna pentru a dobandi mantuirea, ci in mijlocul incercarilor sa Ii cante lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12:

Nu suntem singuri in fata ispitelor, ci suntem ocrotiti de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu, de soborul Sfintilor si de cetele Ingeresti. Iti multumim, Doamne, pentru toate milele Tale cele aratate si pentru cele ascunse si Te rugam sa ne indrumi pasii pe calea mantuirii, pe calea care duce in curtile Raiului:

Doamne, pentru rugaciunile PreaCuratei Maicii Tale, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor Cuviosilor Parinti si ale Cuvioaselor Maici, ale Sfintilor stiuti si nestiuti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile Sfintilor Ingeri pe care de la botez i-ai trimis sa ne ocroteasca, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile tuturor cetelor ingeresti, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile ierarhilor, preotilor si ale celor care ne pomenesc, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, pentru rugaciunile care se inalta in Sfanta noastra Biserica, mantuieste-ne precum stii;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

Condacul 13: (acest condac se zice de trei ori)

O, nu suntem vrednici de milele Tale, Fiule al lui Dumnezeu, Hristoase, dar indraznim sa Te rugam sa primesti si putina noastra rugaciune, precum ai primit oarecand cei doi bani ai vaduvei, si sa alungi de la noi tulburarea care ne-a cuprins, ca sa Iti putem canta cu inima smerita: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Stim ca la nunta din Cana Galileii ai prefacut apa in vin, PreaDulce Iisuse, si credem ca asa poti schimba slabiciunea noastra in putere, frica noastra in curaj, deznadejdea noastra in nadejde; venim la Tine ca la singurul nostru ocrotitor, ca la singurul nostru sprijin. Cine ne va putea izbavi de neputintele noastre daca nu o vei face Tu? Sau cine ne va putea da cele de trebuinta? Numai Tu, Doamne, esti limanul nostru si la Tine cautam alinare:

Doamne, Cel ce ne inconjori cu iubire nemarginita, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Imparatul imparatilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Care esti Rasaritul Rasariturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, nadejdea celor fara de nadejde, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, mangaietorul sufletelor noastre, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, infrumusetatorul fapturilor, fie voia Ta, nu voia noastra;
Doamne, Cel ce toate le randuiesti spre mantuirea noastra, mantuieste-ne precum stii!

si Condacul 1:

„Pana cand, Doamne, ma vei uita, pana in sfarsit? Pana cand vei intoarce fata Ta de la mine? Pana cand voi ingramadi ganduri in sufletul meu, durere in inima mea ziua si noaptea?”, se intreba David proorocul, cuprins de tulburare. Dar cand sufletul sau s-a veselit de milele Tale, Ti-a cantat cu dragoste si multumire: Aliluia!

Se face otpustul.

Dupa aceea zicem aceasta rugaciune:

Rugaciune la necazuri si suparari:

Doamne, viforul necazurilor se ridica asupra noastra si au intrat ape pana la sufletele noastre, dar intru Tine este toata nadejdea noastra. Tu cunosti pricina raului care ne apasa. La Tine perii capetelor noastre sunt numarati. La Tine deci scapam si pe Tine te rugam sa departezi de la noi orice rau pierzator de suflet si sa ne ajuti a birui toate ispitele care ne invaluie, ca Tu esti intarirea, scaparea si izbavitorul nostru, Hristoase Dumnezeule, si Tie slava inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin.