Acatistul Sfantului Efrem cel Nou pentru ridicarea din deznadejde ori mahnire

 Condacul 1

Rugându-te pentru întreaga fire omenească, întru Duhul Sfânt ai văzut suferinţa şi sfâşierea femeii care îşi tăiase venele şi ai vestit celui pe care l-ai vindecat de ochi să-i vină degrabă în ajutor. De aceea, te rugăm, Preacuvioase Părinte Efrem, să ne miluieşti şi pe noi, ca să ne învrednicim a-ţi grăi: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejedii şi a vieţii!

Icosul 1
Ştiind slăbiciunea firii omeneşti şi cunoscând întru pustinceasca nevoinţă cât poate fi de adâncă şi de cumplită mâhnirea deznădăjduirii, i-ai dat gabnică ajutorare acelei femei care a vrut să-şi pună capăt vieţii, biruindu-l încă o dată pe cel care este neîmpăcat urâtor al Vieţii. Sfinte Efrem, tu ai cunoscut cu făptuirea ce este pogorârea la iad a Domnului Hristos şi, acolo cufundându-te şi bând amarul deznădăjduirii, ai biruit, pentru că nu ţi-ai dezlipit ochii de slava lui Hristos Cel Înviat. Pentru acestea toate, cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, ocrotitorul şi tămăduitorul cel preagrabnic al celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, negrăită bunătate care nu judecă, ci îmbrăţişează sufletele noastre;
Bucură-te, cel care prin pătimirile tale muceniceşti ridici poverile multora;
Bucură-te, cruce a durerii strălucind de pe flamura Învierii lui Hristos;
Bucură-te, sânge tămăduitor care ai potopit biruinţele morţii noastre lăuntrice;
Bucură-te, foc aprins întru dragostea dumnezeiască prin suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, soare răsărit în inimile noastre prin lucrarea nenumăratelor minuni;
Bucură-te, pom înverzit dintru care se revarsă cu îmbelşugare tihna veacului viitor;
Bucură-te, senin al nădejdii înveşmântat cu norii cei preacuraţi ai milei păcii;
Bucură-te, cer lăuntric întru care se vesteşte tuturor slava veacului ce va să fie;
Bucură-te, înflorire viorie ce umple de bucurie sufletele noastre ostenite de întristare şi păcat;
Bucură-te, curcubeu al curăţiei, care ai potopit cu noian de blândeţe pornirile gândurilor noastre rele;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 2-lea
Mâhnirile şi suspinările cele de multe feluri se isprăvesc de îndată când eşti chemat în rugăciune, iar prietenia ta dumnezeiască şi plină de smerenie îndulceşte nespus sufletele noastre, Sfinte Părinte Efrem. Umple-ne de tărie făptuirile şi cuvintele, că să putem vesti tuturor minunile tale, săvârşite întru puterea Celui Căruia I se cuvine veşnicul: Aliluia!

Icosul al 2-lea
În noianul nevoinţelor pustniceşti ai cunoscut amărăciunea cea cumplită a depărtării harului lui Dumnezeu, neclintitule Părinte Efrem, şi biruind prin îndelungă-răbdare, te faci nouă far şi stea călăuzitoare spre întremarea întru nădejde. Te cinstim pe tine cu tot sufletul, căci prin tine Domnul ne poate schimba lacrimile în bucurie, şi de aceea râvnim să îţi grăim aşa:
Bucură-te, visterie de mari daruri pentru cei care te-au cunoscut prin credinţă;
Bucură-te, prieten sfânt care porţi pe umeri povara de păcate şi dureri ale semenilor;
Bucură-te, pas nevăzut care ne însoţeşti şi ne păzeşti întru toate căile şi alegerile;
Bucură-te, frate şi părinte care niciodată nu se ruşinează de noi, cei neînsemnaţi;
Bucură-te, roşeală străluminată ce preschimbi în curăţie întunecarea inimilor noastre;
Bucură-te, văpaie lină şi feciorelnică, mistuitoare a întinăciunilor omeneşti;
Bucură-te, rază sfântă dintru care ne împărtăşim cu dragostea lucrătoare a Preasfintei Treimi;
Bucură-te, pajişte înmiresmată întru care se odihnesc cei ce urmează lui Hristos;
Bucură-te, azur cristalin întru care cunoaştem bunătatea surâsului lui Dumnezeu;
Bucură-te, tainică stea care ne călăuzeşti nevătămaţi prin noaptea acestei vieţi;
Bucură-te, amurg ce vesteşti zorii zilei care niciodată nu se mai sfârşeşte;
Bucură-te, ploaie limpede ce ne arată curcubeul nesfârşitei iubiri şi milostiviri dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 3-lea
Străjer te-ai făcut celor bântuiţi şi vătămaţi de gândurile de sinucidere, iar prin puterea dumnezeiască a rugăciunilor şi a dragostei tale poţi să le preschimbi minţile şi inimile, aducându-i întru înnoirea şi luminarea lăuntrică. Fii noua tuturor sprijinitor şi apărător, preacuvioase Părinte Efrem ca, păzindu-ne mintea de gândurile necurate, să ne învrednicim a cânta Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Suspinul îl preschimbi în surâs, lacrima în zâmbet, mâhnirea în bună nădejde, iar povara sufletească în bucurie, Sfinte Mare Mucenice Efrem. Pentru aceea, şi noi, pomenindu-te în rugăciunile noastre, cunoaştem cum ne înseninezi sufletele şi ne dăruieşti nădejdea cea curată şi izvorâtoare de viaţă şi cu voioşie îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, alinare grabnică, urzită nouă cu multă vreme înainte de a te cunoaşte;
Bucură-te, fulg de nea care ne aduci răcoarea Duhului Sfânt în arşiţa sufletească;
Bucură-te, bucurie a străluminării chipului întru care Îl vedem pe Fiul întru Tatăl;
Bucură-te, cădelniţă şi mireasmă cerească ce stârpeşte lâncezeala tuturor mâhnirilor;
Bucură-te, iubire de osteanala ce a fost încununată cu sângiuri muceniceşti;
Bucură-te, jar nestins ce arde în chip nevăzut tăciunii patimilor noastre;
Bucură-te, lumină blândă şi ocrotitoare, ţesută în minunat acoperământ;
Bucură-te, vlăstar ce a ajuns arbore după chipul şi întru puterea Pomului Vieţii;
Bucură-te, veşnică înseninare a minţii, dobândită urcând muntele ostenelilor;
Bucură-te, strălucire de pe bolta Bisericii lui Hristos, care reverşi raza curatelor nădejdi;
Bucură-te, flamură înaintemergătoare ce vesteşte suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, curcubeu dumnezeiesc, plămădit dintru razele Soarelui Dreptăţii revărsate în lacrimile rugăciunilor tale;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 4-lea
Am ostenit săturându-ne cu saţul cel greu al patimilor şi a gândurilor rele, iar inimile noastre suspină după tămăduire, după cum cel închis în temniţă jinduieşte să fie liberat. Primeşte-ne şi pe noi, dumnezeiescule Efrem, şi slobozindu-ne din închisorile cele de gând, arată-ne calea care ne va duce către viaţa cea nepieritoare, unde toţi cei mântuiţi îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Bogăţia milostivirilor tale întâmpină sufletele celor doborâţi de mâhnire, iar rugăciunea ta cea lucrătoare îşi arată grabnic iscusinţa prin neîncetatele tămăduiri. De aceea şi noi, Preabunule Părinte Efrem, întru surâsul nădejdii îţi aducem aceste cuvinte de mulţumire:
Bucură-te, zbor pornit din veşnicul tărâm spre a cuprinde toată slăbănogirea omenească;
Bucură-te, biruinţă a dragostei lui Hristos arătată prin sălăşluirea în inimă a Preasfântului Duh;
Bucură-te, prieten care îşi pune neîncetat sufletul pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, poartă tuturor deschisă, alcătuită din nestematele minunilor tale;
Bucură-te, grâu arămiu, copt întru suflarea şi suspinarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, înflăcărare şi îmbărbătare întru urmarea poruncilor Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, soare vesel ce încălzeşti cu mulţime de raze în zilele geroase ale iernii sufleteşti;
Bucură-te, sevă a vieţii veşnice, revărsată cu milostivire în sufletele noastre slăbănogite de păcat;
Bucură-te, nor neprihănit care degrab ne adumbreşti când suntem cuprinşi de pârjolul necazurilor;
Bucură-te, braţe pururea deschise întru care se alină durerile tuturor oamenilor;
Bucură-te, izbândă veşnică prin a cărei privire se spulberă taberele vrăjmaşilor;
Bucură-te, linişte şi pace desăvârşite, pecetluite întru curcubeul graiurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 5-lea
Neoprită şi pururea îmbelşugată este bunătatea şi dragostea ta, Preacuvioase Mucenice Efrem, şi numai necredinţa noastră poată să stăvilească răul cel grabnic curgător al facerilor tale de bine. De aceea, te rugăm, sfârâmă împietrirea inimilor, ca limpezindu-ne şi curăţindu-ne lăuntric să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Nenumăraţi sunt cei care aleargă la tine, dumnezeiescule Efrem, căci au cunoscut dragostea ta şi ştiu că tu ai un zâmbet pentru fiecare dintre noi, în orice împrejurare ne-am afla. Pentru aceea şi noi, toţi cei cu inimile întristate, venim degrab către tine şi îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, soarele cel strălucitor al speranţei, care ai risipit bezna deznădejdii;
Bucură-te, voioşie care revarsă şi asupra noastră bucuria vieţii şi a buneivoirii;
Bucură-te, veselie întru care acum saltă tămăduiţi toţi cei mai înainte schilodiţi de gândurile deznădejdii;
Bucură-te, bucurie fără seamăn a apropierii noastre de Sfintele Taine ale lui Hristos;
Bucură-te, strugure rumenit sub cerul Dumnezeirii pentru a potoli însetarea sufletelor;
Bucură-te, vatră aburindă întru care se coace pâinea cereştilor dăruiri;
Bucură-te, aur sfânt care cu bogăţia strălucirii umpli de bucurie visteria sufletelor;
Bucură-te, înmugurire ce vesteşte primăvara bunelor vestiri dumnezeieşti;
Bucură-te, căci stolurile cele amare ale gândurilor negre le alungi de pe cerul inimii;
Bucură-te, gingăşie a prieteniei care ne cunoaşte înainte ca noi să te cunoaştem;
Bucură-te, rugăciune străvăzătoare ce cuprinde suspinurile şi lăcrimile tuturor;
Bucură-te, curcubeu ce împodobeşti cu seninul nădejdii sufletele cuprinse de înnourarea gândurilor;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 6-lea
Nu zăboveşti a ne ieşi întru întâmpinare nouă, celor doborâţi sufleteşte, Sfinte Părinte Efrem, iar aplecarea ta se preschimbă în ridicarea noastră, făcându-ni-se astfel cunoscută dragostea cea nemincinoasă a Evangheliei lui Hristos. Fii nouă împreună călător pe căile acestei vieţi şi ne învaţă cum să cumpănim cuvintele şi faptele noastre, tăinuind în ele cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Mulţimea lacrimilor călugăreşti s-au unit cu şiroaiele însângerate ale muceniciei tale, Preacuvioase Mucenice Efrem, adăpând rădăcina cea adâncă a pomului rugăciunii, dintru ale cărui roade cu toţii râvnim a gusta spre învierea sufletelor. Primeşte cu îngăduinţă şchioapele noastre cuvinte, prin care îţi mulţumim în acest chip:
Bucură-te, căci la stropul nostru de credinţă răspunzi cu munţi de daruri;
Bucură-te, cântec al Învierii ce cuprinde în el toată bucuria înnoirii sufleteşti;
Bucură-te, duioşie care ne şopteşte inimii cuvinte sfinte şi îndemnuri de nădejde;
Bucură-te, dor de Patria de Sus, adeverit nouă prin milostivirea ta cea lucrătoare;
Bucură-te, ruşinare şi îmbujorare a sfielii Duhului Sfânt, arătată pentru multele noastre păcate;
Bucură-te, fierbinţeală ce veştejeşte toată deznădejdea şi delăsarea noastră lăutrică;
Bucură-te, bunătate fără de seamăn ce reaprinde pâlpâirea credinţei noastre;
Bucură-te, înverzire a nădejdii, pogorâtă asupra cioatelor nelucrării noastre lăuntrice;
Bucură-te, arvună a sălăşluirilor cereşti pentru cei care cer mijlocirea ta;
Bucură-te, tainică lucrare în inimile noastre, care ne deschide calea spre Sfânta Spovedanie;
Bucură-te, arhierească putere care îmbrăţişează întreaga fire omenească;
Bucură-te, curcubeu care prin blândeţea ta dumnezeiască ne deschizi porţile zilei a opta;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii.

Condacul al 7-lea
Cel care a voit să-şi pună capăt zilelor şi şi-a pregătit loc pentru spânzurare te-a avut pe tine păzitor şi, împiedecând lucrarea lui, în chip nevăzut ai luat asupra ta povara întunecatelor gânduri, preablândule Efrem. Primeşte-ne şi pe noi, toţi cei necăjiţi şi întristaţi şi, fărâmându-ne poverile lăuntrice, învredniceşte-ne să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Nu îi treci niciodată cu vederea pe cei întristaţi şi deznădăjduiţi, căci preaplinul dragostei tale dumnezeieşti mângâie în chip tainic toate lacrimile şi suspinurile noastre, Preacuvioase Mucenice Efrem. Rupând zăgazurile morţii lăuntrice, aduci lumina lui Dumnezeu în inimi, iar noi, ştiind că nu avem cuvinte pe măsura recunoştinţei ce ţi se cuvine, cu umilinţă îţi grăim aşa:
Bucură-te, că te-ai pogorât în temniţa sufletelor cu lumina harului dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai rupt cătuşele făurite minţii de către gândurile întunecate;
Bucură-te, că lanţurile neştiinţei şi ale nepăsării se spulberă prin rugăciunile tale;
Bucură-te, izbândă a vieţii fără de moarte, care îi alungă pe vrăjmaşii mântuirii omului;
Bucură-te, sabie înroşită întru focul Sfintelor Scripturi spre călăuzirea şi tămăduirea minţilor rătăcite;
Bucură-te, arşiţă care aprinde în inimile noastre setea dorului de pocăinţă;
Bucură-te, comoară a dumnezeieştilor minuni tăinuită în pământ vreme de cinci veacuri;
Bucură-te, ramură cu mulţime de roade, altoită pe tulpina Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, milostivire şi întâmpinare grabnică, pogorâtă spre cei zdrobiţi de răutatea gândurilor;
Bucură-te, binecuvântare a cuvântului facător de viaţă, sădit în lume prin multe minuni;
Bucură-te, cântec limpede ce răsună dintru mormântul cel fără de moarte al Domnului;
Bucură-te, curcubeu al sfintelor nădejdi pe care râvnim să-l vedem la sfârşitul zilelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 8-lea
Întru vâltoarea caznelor muceniceşti fiind cuprins, nu ţi-ai dezlipit mintea de numele lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem, ci chemându-L prin rugăciune, ai arătat biruinţa cu care blândeţea poate înfrânge bulboana cea aprigă a răutăţii ucigaşe. Pe acestea văzându-le, alergăm la tine, Preacuvioase, cerând mijlocirile tale înaintea Celui Căruia Îi cânţi veşnicul: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Potopire pururea izvorâtoare de bunătăţi este inima ta, dumnezeiescule Efrem, revărsând asupra noastră neîncetate daruri şi tămăduiri. De aceea, toţi cei care ne-am învrednicit de binefacerile tale te rugăm, primeşte recunoştinţa noastră urzită întru aceste cuvinte:
Bucură-te, reazem de lumină, neclintit de învolburările lumii pământeşti;
Bucură-te, cruce biruitoare prin răbdare a tuturor necazurilor omeneşti;
Bucură-te, mângâierea fără seamăn ce odrăsleşte surâsul în inimile celor mâhniţi;
Bucură-te, slavă a Evangheliei lui Hristos, cunoscută nouă prin mulţime de minuni;
Bucură-te, candelă aprinsă în inimile credincioşilor pentru dragostea veghetoare a Preasfintei Treimi;
Bucură-te, zefir lin ce pogoară primăvara peste gheţurile inimilor noastre;
Bucură-te, licărire preschimbată grabnic în fulger pentru cei cuprinşi de multe necazuri;
Bucură-te, pom veşnic verde prin care suntem chemaţi către cele nepieritoare;
Bucură-te, dragoste fără de seamăn care ne chemi la nunta cea fără de moarte a Învierii;
Bucură-te, pătimire mucenicească ce a străfulgerat noaptea acestei lumi;
Bucură-te, fluture preafrumos care ne călăuzeşti către câmpia înflorită a dumnezeieştii cunoştinţe;
Bucură-te, cascadă de curcubeie dintru care ne adăpăm cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 9-lea
Paharul cel cumplit de amar al pătimirilor muceniceşti l-ai băut până la fund, Preacuvioase Efrem, înfruntând fără de clintire turbarea răutăţii ucigaşilor tăi. Pentru aceea, şi noi te rugăm să ne izbăveşti dintru prigonirile cele lăuntrice ale gândurilor rele, ca, răsuflând întru nădejde, să cutezăm a mulţumi lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Nimic din dragostea ce am cunoscut-o pe pământ nu se poate asemăna cu ceea ce dăruieşti tu prin lucrarea Sfântului Duh, Mare Mucenice Efrem, şi de aceea, inimile noastre mărturisesc prin tăcere nădejdea şi bucuria, iar prin cuvinte, recunoştinţa, grăindu-ţi aşa:
Bucură-te, căci primii paşi în credinţă ni-i faci trepte către Dumnezeu;
Bucură-te, nevăzut car de foc care ne porţi inimile către cele de Sus;
Bucură-te, simfonie nemaiauzită a delicateţii dumnezeieşti;
Bucură-te, picătură sfântă care sfărâmă cochilia iubirii de sine;
Bucură-te, căci mâinile noastre însângerate de mulţimea păcatelor le curăţeşti prin lacrimile tale;
Bucură-te, cuptor întru care se coace plămada minunilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfinţenie însutit roditoare care ne scoţi la lumină din bezna multelor mâhniri;
Bucură-te, frunziş ocrotitor ce ne izbăveşti de ploaia cea mâloasă a gândurilor rele;
Bucură-te, zâmbet ceresc care spulberi rânjetele şi biruinţele drăceşti din viaţa noastră;
Bucură-te, putere de neînţeles care i-a cutremurat şi înspăimântat pe stăpânitorii iadului;
Bucură-te, vultur care îşi deschide aripile cunoştinţei până în străfundul inimilor noastre;
Bucură-te, curcubeu pururea însorit de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 10-lea
Cunoscându-ţi mărinimia dragostei, feţele noastre întunecate şi mâhnite se înnoiesc dintru lumina chipului tău, minunatule Efrem. Încrustează-ţi strălucirea în inimile noastre prin tămăduirea suferinţelor lăuntrice, ca astfel, cu faţa senină, să grăim dimpreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Dragostea pe care ai învăţat-o din Evanghelia lui Hristos şi pe care ţi-ai pecetluit-o în suflet prin lucrarea poruncilor ni se face întâmpinare în multele noastre nevoi şi neputinţe, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, toţi cei cu sufletele povârnite de întristare şi deznădejde, unindu-ne suspinurile, alergăm către tine, grăindu-ţi aşa:
Bucură-te, alinare împletită din dragoste, bună-voinţă şi deplină înţelegere;
Bucură-te, ocean de daruri, care prin line valuri ne primeneşti sufletele;
Bucură-te, nume şi odor de preţ, tăinuit în străfundul conştiinţei noastre;
Bucură-te, zbor înalt ce nu se sfieşte să ne răpească din mocirla deznădejdii;
Bucură-te, că ni te faci minunat prieten prin Trupul şi Sângele lui Hristos-Dumnezeu;
Bucură-te, flacără neostoită care stârpeşte bezna înşelăciunii, dăruind călăuzire celor rătăciţi;
Bucură-te, giuvaier izvorâtor de raze sfinte care ne îmbogăţeşte cu nenumărate minuni;
Bucură-te, poiană întru care aflăm odihnă în vremea sălbăticirii şi întunecării sufletului;
Bucură-te, susur limpede al oglindirilor cereşti, dăruit nouă prin lucrare preoţească;
Bucură-te, urcuş pogorâtor care a odihnit întru sine suspinul lui Dumnezeu pentru toată făptura;
Bucură-te, vioreaua cea înmiresmată care te pogori multelor noastre neputinţe;
Bucură-te, veşmânt de curcubeu, ţesut întru îndelunga răbdare a smereniei;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 11-lea
Grădină preaînmiresmată te avem pe tine, Preacuvioase Efrem, întru care darul Duhului Sfânt a plinit cu veşnice roade ostenelile tale călugăreşti şi muceniceşti. Dăruieşte-ne hrană potrivit vârstei noastre sufleteşti, ca, pricepând măcar puţin din adâncul nevoinţei tale, să grăim lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Cale cu totul istovitoare este deznădejdea, încât şi suflarea trupului aproape că piere din pricina durerii sufleteşti, însă sub privirea ta cea veghetoare, Sfinte Efrem, văzduhul cel curat al rugăciunii ne pătrunde în inimi ridicându-ne la viaţă, nădejde şi lucrare. Pentru aceasta, dintru voioşia cea curată a buneivoirii, îţi grăim aşa:
Bucură-te, mărinimie ce pluteşti peste veacuri cu aripile dragostei Mângâietorului;
Bucură-te, mână degrab întinsă care ne ridici cu putere din mlaştina deznadejduirii;
Bucură-te, cumpănă a milostivirii lui Hristos, prin Care iei asupra ta păcatele noastre;
Bucură-te, izbândă înălţată prin pogorârea în smerenia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, purpură izvodită şi pecetluită întru crucea pătimirilor muceniceşti;
Bucură-te, vâlvătaie a dragostei dumnezeieşti, aprinsă în zborul Sfinţilor Serafimi;
Bucură-te, armură de lumină, dobândită prin neîncetata priveghere a minţii;
Bucură-te, căci dudul în care ai fost mucenicit te are pe tine drept roadă preaslăvită şi veşnică;
Bucură-te, bucurie înveşmântată cu seninul Învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, tărie prealină care sfărâmă porţile iadului din inimile omeneşti;
Bucură-te, râu de milostivire ce spală mulţimea necurăţiilor şi a fărădelegilor noastre;
Bucură-te, curcubeu care îşi înalţă bolta deasupra nenumăratelor pătimiri;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 12-lea
Colina neprihăniţilor s-a umplut de slava cerească în vremea pătimirilor tale, preblândule Efrem, însă nevăzută le era cumpliţilor tăi prigonitori, căci însăşi inima lor crudă şi împietrită era privelişte de iad. Cu lumina ta cea tainică, Preacuvioase Mucenice, sporeşte-ne credinţa şi nădejdea, ca întru plinătatea cunoştinţei să-I putem grăi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Nu a putut trecerea celor cinci veacuri să te îngroape în bezna uitării, Sfinte Efrem, căci te-ai îngropat dimpreună cu dragostea lui Hristos, iar aflarea sfintelor tale moaşte s-a săvârşit întru proslăvirea dumnezeieştii Sale Învieri. De aceea, şi noi cădem înaintea ta, mulţumindu-ţi pentru că ni te-ai făcut cale spre Hristos Domnul şi îţi grăim aşa:
Bucură-te, corabia cerească, întru care ai adunat toţi deznădăjduiţii lumii spre a-i îmbrăţişa;
Bucură-te, căci prin puterea Duhului Sfânt nu părăseşti pe nimeni, niciodată;
Bucură-te, hrană sufletească dăruită întru bucuria curatelor nădejdi;
Bucură-te, carte sfântă în care fiecare literă e o minune săvârşită pentru noi;
Bucură-te, căci rănile noastre nevindecate le tămăduieşti întru puterea sfintei Învieri;
Bucură-te, dogoare limpede grăitoare, ce dăruieşti auzire inimilor noastre surde;
Bucură-te, căci, urmând pildele tale, ne îmbrăcăm cu zalele de aur ale credinţei şi rugăciunii;
Bucură-te, măslin duhovnicesc, care cu ungerea ta ne izbăveşti din învolburarea păcatului;
Bucură-te, preaînţelept povăţuitor pe calea cea strâmtă care duce către Sfânta Euharistie;
Bucură-te, dragoste neostoită care vine după noi în cele mai adânci prăpăstii de gând;
Bucură-te, furtună aprigă, care înălţările păcatului le spulberă şi le spală;
Bucură-te, curcubeu făcut nouă poartă de taină către Patria de Sus;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 13-lea
O, dumnezeiescule Părinte Efrem, toţi cei ce alergăm la tine ne izbăvim, căci suspinurile noastre le preschimbi întru ale tale şi prin aceasta se alcătuieşte în Ceruri biserică nefăcută de mână, întru care Preasfântul Duh pururea sălăşluieşte. Primeşte puţina noastră mulţumire şi, luminându-ne şi călăuzindu-ne în această viaţă pământească, ajută-ne să ajungem la ţărmul cel veşnic, ca, dimpreună cu toţi Sfinţii, să ne învrednicim a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zic icosul şi condacul întâi iar apoi această

Rugăciune către Sfântul Efrem
O, preabunule Părinte Efrem, atâtea amărăciuni şi dureri mă covârşesc, încât cu toată această povară poposesc înaintea ta. Nu găsesc cuvinte prin care să-ţi spun tot ce-mi sfâşie sufletul, însă suferinţa lăuntrică mi s-a făcut neîncetat suspin. Sunt dureri, nemulţumiri, neîmpăcări şi neîmpliniri care s-au adunat de-a lungul vremii. Primeşte-le pe toate aceastea întru pacea blândeţii tale. Cuprinde-mă şi pe mine în neasemuita ta dragoste şi milostivire, curăţindu-mă şi înnoindu-mă precum ştii doar tu. Fie-ţi milă de tot omul, căci nu sunt eu nici cel dintâi şi nici cel de pe urmă care aleargă către tine covârşit de întristare ori deznădejde. Pune în inima mea spor de nădejde şi credinţă, prin care să fac şi eu cinste chipului lui Dumnezeu după care am fost zidit. Învredniceşte-mă a mă apropia de Sfânta Spovedanie şi de Sfânta Euharistie, ca şi eu să mă fac părtaş marii taine a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, împărtăşindu-mă cu Trupul şi Sângele Său, dăruit pentru viaţa lumii. Şi în acest fel întremându-se sufletul meu, fă-l să ia calea lui Dumnezeu, pe tine avându-te neîncetat ocrotitor până la sfârşitul vieţii pământeşti, şi să trec apoi, cu bine şi în tărâmul luminii veşnice, pentru a-ţi putea mulţumi prin cuvinte care nu pot fi cuprinse aici, în lumea pământească. Fie ca toate acestea să se împlinească întru numele şi întru puterea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Efrem cel Nou şi ale Tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Sfanta Cuvioasa Parascheva

  Sfanta Parascheva este o sfanta mult iubita de crestini. Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, alaturi de Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov din Bucuresti, este cea mai iubita sfanta din Romania, mari daruri si minuni revarsand peste credinciosii pamantului nostru si peste granite. Insa aceasta sfanta nu este singura cu acest nume. Calendarul Bisericii mai pomeneste, alaturi de Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, inca alte cateva sfinte omonime.

Adevarat este si faptul ca o rugaciune inchinata "Sfintei Parascheva" se inalta si aduce mult rod, chiar daca icoana in fata careia se aduce rugaciunea nu infatiseaza sfanta la care ne gandim. Domnul cunoaste evlavia si inima simtitoare a crestinului rugator, daruind cele de folos dupa inima omului, iar nu dupa masura cunostintelor mintii.

  Spre exemplu, pun inainte o intamplare relatata de Parintele Paisie Aghioritul, vazuta de el insusi. "Cand eram incepator la Manastirea Esfigmenu, Cuviosul batran Dorotei mi-a povestit ca la bolnita venea si ajuta un batranel cu atata simplitate incat credea ca Inaltarea este o mare Sfanta, si, cand se ruga cu metaniile, zicea: "Sfanta inaltare, roaga-te pentru noi!" Intr-o zi a venit la bolnita un frate bolnav si deoarece nu exista nici o mancare mai intaritoare, batranelul a coborat repede-repede scarile, a mers la subsol si de la fereastra ce privea spre mare, intinzandu-si mainile a spus: "Sfanta mea inaltare, da-mi un pestisor pentru fratele!" Si, o minune!, un peste mare a sarit in mainile lui. L-a luat foarte firesc si bucuros l-a pregatit, ca sa intareasca pe fratele."

Cu toate acestea, se cade sa cunoastem bine sfintii in care se odihneste Dumnezeu, pe fiecare dupa nevointa lui, pe fiecare cu lucrarile lui minunate, pe fiecare cu Moastele si cu rugaciunile lui.

Numele de "Parascheva", intalnit sub mai multe variante asemanatoare sau derivate, este atribuit mai multor sfinte ale Bisericii lui Hristos. Drept aceea, pentru o mai buna diferentiere a acestor sfinte "Parascheva", sa le enumeram, pe scurt, si pe celelalte.Astfel, avem urmatoarele sfinte: Sfanta Parascheva, martirizata in timpul imparatului pagan Nero, la 26 februarie; Sfanta Parascheva - Piatnita, martirizata in timpul lui Diocletian, la 28 octombrie 304, Sfanta Parascheva de la Polotc, numita, in Apus, Praxeda, fiica cneazului Vasile Rogvolod, care a trait in secolul al XIII-lea si a fost martirizata la Roma.

    Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi, alaturi de Sfantul Cuvios Dimitrie Basarabov din Bucuresti, este cea mai iubita sfanta din Romania, mari daruri si minuni revarsand peste credinciosii pamantului nostru si peste granite.

Sfanta Cuvioasa Parascheva cea Noua s-a nascut in secolul al XI-lea, in satul Epivat din Tracia, pe tarmul Marii Marmara, in apropiere de Constantinopol. Se spune ca pe cand avea 10 ani, Cuvioasa Parascheva a auzit intr-o biserica cuvintele Mantuitorului: "Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34). Aceste cuvinte o face sa-si daruiasca hainele sale saracilor.

Dupa o vreme se retrage in pustie. Urmand sfaturile unor vietuitori alesi, se indreapta spre tinutul Pontului, oprindu-se la Manastirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va ramane cinci ani. De aici a plecat spre Tara Sfanta, in dorinta de a-si petrece restul vietii in locurile sfinte. Dupa ce a vazut Ierusalimul, s-a asezat intr-o manastire de calugarite in pustiul Iordanului.Din putinele stiri privitoare la viata ei, aflam ca intr-o noapte, pe cand avea 25 de ani, un inger i-a spus, in vis, sa se reintoarca in locurile parintesti. Sfantul Varlaam scrie in Cazania sa: "Sa lasi pustia si la mosia ta sa te intorci, ca acolo ti se cade sa lasi trupul pamantului si sa treci din aceasta lume catre Dumnezeu, pe Care L-ai iubit." Din Constantinopol s-a indreptat spre Epivat, fara sa spuna cuiva cine este si de unde vine. Aici, impacata cu sine, cu oamenii si cu Dumnezeu, si-a dat sufletul.

A fost ingropata ca o straina. Potrivit traditie se spune ca un marinar a murit pe o corabie, iar trupul i-a fost aruncat in mare. Valurile l-au aruncat la tarm, iar un sihastru care traia acolo, a rugat pe niste crestini sa-l ingroape dupa randuiala crestineasca. Sapand deci o groapa, au aflat trupul Prea Cuvioasei Parascheva neputrezit si plin de mireasma. Cu toate acestea, au pus alaturi de ea si trupul corabierului. Dar in noaptea urmatoare, unuia din crestinii care sapasera groapa, cu numele Gheorghe, i s-a aratat in vis o imparateasa, sezand pe un scaun luminat si inconjurata de ingeri, iar unul dintre acestia il mustra pentru ca n-a scos din groapa trupul Cuvioasei Parascheva. Iar imparateasa pe care o vazuse in vis " si care nu era alta decat Cuvioasa Parascheva " i-a poruncit sa ia degraba trupul ei si sa-l aseze undeva la loc de cinste.

Credinciosii au inteles ca este un semn dumnezeiesc, fapt pentru care au luat trupul Cuvioasei din mormant si l-au asezat in Biserica Sfintii Apostoli din Epivat. Indata au avut loc vindecari minunate in urma rugaciunilor care se faceau langa cinstitele sale moaste.

    Sfanta Cuvioasa Parascheva de la Iasi este cel mai des confundata cu Sfanta Parascheva cea Veche, martirizata in timpul imparatului Antonin Piul. Cunoscuta si drept "Sfanta Mucenita Paraschevi", ea este pomenita in calendar la 26 iulie. Bisericile ce pretind ca detin moaste ale Sfintei Parascheva, detin, de fapt, particele din moastele acestei Cuvioase Mucenite, foarte cinstita de catre greci.

Spunem cele de mai sus in virtutea faptului ca, dupa cum se stie, Moastele Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iasi, pomenita la 14 octombrie, se afla intregi, in Catedrala Mitropolitana din Iasi, in panza pecetluita de Sfantul Mitropolit Varlaam si domnitorul Vasile Lupu, in 1641, pecetluire facuta cu blestem spre a nu se atinge nimeni spre a le imparti.

Sfanta Mucenita Filofteia, o sfanta de numai 12 ani martirizata la doar 12 ani de tatal sau

    Pe 7 decembrie, Biserica Ortodoxa o praznuieste pe Sf. Mucenita Filofteia, o sfanta de numai 12 ani. Aceasta a trait in sec. al XIII-lea, in sudul Dunarii. Nu se stie cu exactitate daca provenea din neam de romani sau de bulgari. Moastele sale se afla, de la sfarsitul sec. al XIV-lea, la Curtea de Arges. In sedintele Sinodului BOR din 1950, s-a decis generalizarea cultului Sfintei Filofteia de la Arges. Numele sau se traduce prin "iubitoare de Dumnezeu".
    Din informatiile cu privire la viata sa, cunoastem ca una din indatoririle Filofteiei era aceea de a-i duce mancare tatalui ei, care muncea la camp. Insa, Filofteia intalnea in drum multime de saraci si, fiind milostiva impartea din ea saracilor, atragand nemultumirea si reprosul parintelui. Intr-una din zile, tatal descopera fapta ei si orbit de furie scoate barda pe care o avea la el si o loveste pe fata. Tanara Filofteia a fost grav ranita la un picior. In urma acestei rani si-a incredintat sufletul Domnului, la varsta de doar 12 ani.

                    Aducerea moastelor la Curtea de Arges
   

Istoria arata ca moastele Sfintei Filofteia au fost duse initial la Tarnovo, unde au ramas pana in anul 1393. In acel an, Taratul bulgar a fost ocupat de turci, care au si ars orasul. Pentru a le feri de profanare, moastele au fost duse la Vidin, unde au stat putin timp, probabil pana in 1396. Dupa infrangerea armatelor crestine la Nikopole, crescand amenintarea turca, moastele au fost oferite domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran (1386-1418). Acesta le-a asezat in vechea ctitorie domneasca, cu hramul "Sf. Nicolae", de la Curtea de Arges, pe atunci catedrala mitropolitana. In acest fel se explica si alegerea zilei de 7 decembrie drept zi de pomenire (imediat dupa ziua hramului). Dupa construirea noii biserici de catre Neagoe Basarab, sfintita la 15 august 1517, moastele au fost asezate aici a doua zi, cand s-a facut si proclamarea canonizarii Sf. Ierarh Nifon al Constantinopolului (prima canonizare la noi).

Moastele au ramas la Curtea de Arges pana in 1893, cand, din cauza starii avansate de degradare a bisericii, au fost mutate in bisericile "Sf. Gheorghe" si "Adormirea Maicii Domnului" - Olari, din aceeasi localitate. In timpul primului razboi mondial, datorita mutarii frontului in apropierea acestei localitati, moastele au fost duse in paraclisul Manastirii Antim din Bucuresti. Dupa terminarea razboiului, au fost readuse la Curtea de Arges, iar din 1949 se afla in paraclisul acestei manastiri.

Moastele Sfintei Filofteia sunt intregi, intr-o racla de argint aurit. Exista un blestem prin care sunt afurisiti (blestemati) cei care ar indrazni sa instraineze fragmente din Sfintele Moaste: "Cosma, Milostiv Bogin - cu mila lui Dumnezeu Arhiepiscop Mitropoliei Ungrovlahiei, fiindca ne instiintam smerenia Noastra ca din Sfintele Moaste ale Sfintei Mucenite Filoteii, ce se afla in Biserica Domneasca din orasul Argesu, s-ar fi risipindu in mici particele, iata dar, poruncim cuviosiei tale, Arhimandrite chir Partenie, igumen Argesului, sa le pecetluiesti intr-un saculetu de bogasin nou, lasandu-i afara numai mana cea dreapta pentru sarutarea norodului. Si asa pecetluite sa le asezi in sicriu. Si sa stie fiescare sa se fereasca a nu cuteza sa ciupeasca, cat de putin din sfintele moaste, ca am pus blestem asupra cui a cuteza a se atinge sa ia. Intr-aceasta si chip sa urmezi! Si sa fii blagoslovit! 1791, mai 10." (Mitropolitul Cosma Popescu al Ungrovlahiei 1787-1792)

                        Sfanta Filofteia in traditia populara

Sfanta este considerata ocrotitoarea copiilor si a tinerilor, si in special a fetelor, pe care le ajuta sa se casatoreasca si sa aiba o viata linistita. In traditie, Sfanta Filofteia este o sora indepartata a Sfantului Ilie. Astfel, ea mai este numita si "aducatoarea de ploi". Istoria consemneaza mai multe procesiuni cu moastele Sfintei pe timp de seceta, iar traditia spune ca prin mijlocirea ei in fata lui Dumnezeu a plouat, iar roadele au fost bogate. 

Rugăciunea de dezlegare de blesteme şi farmece a părintelui Ilarion Argatu

   Rugăciunea care ne-a rămas de la părintele Ilarion Argatu este una dintre cele mai puternice rugăciuni de dezlegare de blesteme, dar funcționează numai dacă respecți anumite condiții.

1.Astfel, timp de 9 zile postește, iar lunea, miercurea și vinerea ține post negru până la ora 24.00. Dacă nu poți sta nemâncată până la miezul nopții, ține postul până la orele 18.00 sau, și mai bine, până la 21.00 și mănâncă numai o singură dată, evident, alimente de post.

2.În fiecare din cele 9 zile, fă 40 de metanii și rostește rugăciunea Tatăl Nostru de mai multe ori.
3.Între orele 22.00 și 24.00, așază 9 lumânări în formă de cruce și aprinde-le. Lipește-le pe o tavă, o placă de faianță sau o cărămidă și, foarte important, lasă-le să ardă complet.

Apoi fă 3 metanii, rostește Tatăl Nostru, apoi rugăciunea de dezlegare. Repetă această succesiune de 3 etape până ajungi la 40 de metanii.

Citește și Rugăciunea care se spune în post

Rugăciunea pentru dezlegare de blesteme
Iată care este rugăciunea părintelui Ilarion Argatu pentru dezlegare de blesteme:

“Dezleagă, Doamne, toate vrăjile, farmecele şi blestemele cu care m-au legat vrăjmaşii mei ştiuţi şi neştiuţi, dezleagă-le şi întru nimica să se prefacă. Cearta, duhurile necurate, pe pustiu să se ducă, unde om nu locuieşte, şi apoi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine, robul tău (aici, rostești numele tău), apără-mă!

Dezleagă, Doamne, toate vrăjile cu care m-a legat vrăjmaşul meu (numele vrăjmașului), dezleagă-le! Dezleagă şi întru nimic să se prefacă, alungă duhurile necurate, pe pustiu să se ducă şi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine, robul tău (numele tău), iartă-mă!

Dezleagă, Doamne, darul de bani, de casă, de îmbrăcăminte, de încălţăminte, darul de Cununie, priceperi ca: priceperea de a face bani, de a face curat, memoria, puterea de munci cu pricepere şi spor etc (aici completezi cu tot ce crezi că ţi-a fost legat). Amin!”

Cunoști și alte rugăciuni de dezlegare de blesteme? Ți s-a întâmplat să fii lovită de blesteme?

***

“Iartă-mă, Doamne:

Pr. Ilarion Argatu

– pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!
– pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!
– pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!
– pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!
– pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!
– pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!
– pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!
– pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!
– pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!
– pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!
– pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!
– pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!
– pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta Doamne si a Imparatiei Tale Divine!
Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Îţi mulţumesc, Doamne:

– pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvoranddin Tine !
– pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!
– pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!
– pentru tot ce prin harul Tau am inteles!
– pentru lumina pe care am sorbit-o in adancul meu!
– pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace!
– pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!
– pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!
– pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei!
– pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!
– pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te!
– pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!
– pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda
Imparatiei Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbandu-se prin casa mea imi va lua toate grijile şi va vindeca toate bolile mele si ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin.

Sursa: certitudinea.ro

Rugăciune pentru cel bolnav

 


       Stăpâne Atotţiitorule, Împărate sfinte, Cel ce pedepseşti şi nu omori, Care întăreşti pe cei neputincioşi şi ridici pe cei căzuţi, Cel ce îndreptezi chinurile trupeşti ale oamenilor, rugămu-ne Ţie, Dumnezeul nostru: În milostivirea Ta, cercetează pe robul tău (roaba ta) … (numele) şi-i iartă lui (ei) orice a greşit cu voie sau fără de voie.

Doamne, Dumnezeul nostru, trimite din cer puterea Ta cea tămăduitoare, atinge-Te de trup, potoleşte-i fierbinţeala, uşurează-i suferinţele şi izgoneşte toată boala cea ascunsă. Fii tămăduitorul robului Tău acesta (roabei Tale aceasta), ridică-l pe dânsul (dânsa) din patul durerii şi din aşternutul chinuirii. Dăruieşte-l pe dânsul sănătos şi întreg Bisericii Tale, ca să fie bineplăcut Ţie şi să facă voia Ta. Că Ţie se cuvine să ne miluieşti şi să ne mântuieşti pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu (realizat de Pr. Daniil Sandu Tudor)

 

Auzind pe părintele Ciprian Negreanu vorbind așa de frumos de acatistul Rugului Aprins, dedicat Maicii Domnului, îl publicăm și noi cu bucurie pe site, pentru a-l primi în rugăciunile voastre. Iată mai jos spusele părintelui:

„Acatistul Rugului Aprins al lui Daniel Sandu Tudor, este cea mai frumoasă, cea mai deplină, cea mai bine aleasă limba românească folosită în afară de Steinhardt, de Jurnalul Fericirii, bine… şi de câţiva poeţi mari pe care îi avem, în frunte cu Mihai Eminescu.

Dar ca şi rugăciune nu cred că este în limba română rugăciune mai frumoasă scrisă… şi ca limbă română, şi ca înţelesuri teologice şi ca profunzime decât Acatistul Rugului Aprins al poetului, scriitorului, teologului Daniel Sandu Tudor, mort la Aiud, ca ieroschimonah. El era deja monah şi era schimnic, la Aiud în anul ‘62 sau ’63 şi îngropat într-un cimitir comun, nu se ştie unde este el, dar a murit pentru Hristos şi acolo la un moment dat, între icosele şi condacele acestui acatist, el zice: “Arcade doritului Mire”, vorbeşte despre întâlnirea dintre noi şi Dumnezeu şi zice “Arcade doritului Mire“ şi el vorbeşte despre arcadele acestea, de bolţi, că de loc de întâlnire dintre noi şi Dumnezeu, dar de fapt, el se referă la un lucru foarte… de fapt, tot trupul omenesc, el dă de înţeles acolo, că tot trupul omenesc este o arcadă de întâlnire cu Hristos, cu Mirele. Adică, ochii sunt sub aceste arcade rotunde, ei sunt pentru întâlnire şi pentru bucurie cu celălalt, dar în primul rând pentru a-L primi pe Mirele cu M mare, de a vedea în spatele lucrurilor şi în spatele a tot ce se întâmplă, pe Dumnezeu, şi de a-L putea detecta şi de a-L putea cunoaşte şi de a ne uni cu El.”

Iată și acatistul:

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.
Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineții,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,
spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtași ai sfântului munte Tabor.
Şi fă-Te şi nouă
umbră şi rouă,
Tu, adumbrirea de har,
să-şi afle firea
noastră înnoirea
dintru plămadă de har.
Ca să-Ţi strigăm cu toată făptura
într-o deplină închinăciune:
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârșită rugăciune.

Icosul 1

Cincizeci veacuri, să-mplinească
prin Avraam și prin David,
spiţa Ta proorocească
cerurile a obosit
cu lacrimi şi plecăciune;
hărăzind neprihănit
carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântă
ca-ntr-o floare de slăvire.
Firea prin Tine cuvântă
dorul ei de izbăvire.
Şi eşti Doamnă Ipostasul
laudelor suprafireşti;
încât noi prinşi de extazul
dragostei dumnezeieşti
aşa să ne sune glasul:

Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;
Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;
Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;
Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire;
Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;
Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;
Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate;
Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută;
Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;
Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 2-lea

Precistă prea-mângâioasă,
Doamnă Pruncă Cuvioasă!
Cu străina cuviinţă a cuvântului Tãu cald
şi chemarea cu priinţă dintru a minţii rugăciune,
cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune,
sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu îndrăznită înţelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vieţii noastre domn,
prin puterea curăţiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat să-I rostim înflăcărat: Aleluia!

Icosul al 2-lea

Fecioară a neînseratului veac,
Sfântă Maică a Luminii!
Ascultă-ne şi pre noi cei din păcat,
netrebnicii fii ai tinii!
Preablândă, bună, preasfântă Fecioară
polata Domnului Iisus!
dezleagă-ne blestemul ce ne-nzăvoară
deschide-ne „calea de sus”.
Ca prin aprinsă descoperire,
arcana doritului Mire
Şi noi să putem aşijderi cânta
aşa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu faţa în văpaia de rug,
fierbinte de har Ţie Îţi striga
unele ca acestea-n amurg:

Bucură-Te, tulpină de lumină a Rugului nemistuit;
Bucură-Te, pridvorule de smirnă prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucură-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucură-Te, dezlegare care topeşti tot lăuntricul ger;
Bucură-Te, toiag cu floare întru a inimii călătorie;
Bucură-Te, fir de răcoare izvorât în lăuntrica pustie;
Bucură-Te, parafă de jar până în suflet pătrunsă;
Bucură-Te, zăpadă a minţii de nici o patimă ajunsă;
Bucură-Te, măsura a opta a împărăţiei din noi;
Bucură-Te, învăţătură scoasă din bucuria de apoi;
Bucură-Te, mirare sărutată cu duhovnicească minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 3-lea

Peste veacuri, Fecioară, eu Te aud,
prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Şi-n cerul Scripturii vorba Ta sună
cu toate înălţimile de dar:
„Că, iată, prunc ni se va naşte
şi un fiu nouă s-a dat.
Pe umăr cu semnul stăpânitor
iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul păcii depline şi Părinte al veacului viitor”.
Acesta e Numele Lui,
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt numele Domnului
pe care Iisus îl va purta.
Suflete al meu, ia aminte,
cu toţii să putem striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea

Dintr-o Maică de-a pururi Fecioară
aşa S-a zămislit, S-a întrupat,
Cel ce a păzit nevătămat
trupul Rugului de pară.
Cuvânt de rostit S-a făcut
Numele Domnului de slavă
Dumnezeul cel nevăzut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Faţa Frumuseţii cereşti
Chipul cel nemărginit
pre Sine S-a încăput
cu măsură S-a măsurat
şi aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a arătat
în biruitor smerit
călare pe o asină.
Cercaţi dar, şi voi, calea Numelui de Lumină
Călătoria cea preaînaltă.
Şi de la moarte la viaţă veţi trece
cu firea îndumnezeită,
ca toţi să cântăm laolată
limpede şi fără ispită:

Bucură-Te, temeiul prin care şi în noi Dumnezeu Se încape;
Bucură-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucură-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dăruit;
Bucură-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;
Bucură-Te, răgazul în care Logosul în noi Se ascultă;
Bucură-Te, pătrundere şi împăcare cu firea noastră tăcută;
Bucură-Te, blândeţe prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucură-Te, Călătorie prin care Duhul în sânge ne bate;
Bucură-Te, însingurare în care Cerul din inimă izbucneşte;
Bucură-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;
Bucură-Te, curăţie prin care Numele de slavă e în lume;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 4-lea

Cum să aflăm odihna de la gânduri?
Maică Fecioară, Preasfântă Fecioară!
Cum să ne rupem de-ale patimilor rânduri,
necovârşitele ispite ce ne-nfăşoară?
Fă-Te, Tu, nouă „zicerea” râvnită,
„măiestria cea bună a-nduhovnicirii”.
Cu ea să ne biruim firea robită,
până în scrumul despătimirii.
Şi furaţi întru Tine, „Apatie luminoasă”,
să putem şi noi ridica
dintr-o laudă întreagă şi nemincinoasă
un psaltiric şi adevărat: Aleluia!

Icosul al 4-lea

Aprinsă floare a necovârşitei Văpăi,
De Dumnezeu Născătoare.
Tu chip al păcii văzut în foc într-un ocol de răcoare,
apleacă-te acum, Preabună, peste noi.
Şi sub blânda Ta îndurare,
darnic ne dă să putem afla,
darul cel rar al Sfântului Fior,
răsuflul cel larg al odihnitului zbor,
din pieptul Porumbiţei de argint,
pe care şi Împăratul prooroc o vedea
pe culmile Vasanului plutind.
Şi ne trece în făptură, fiecãruia în parte
acest aprins tain de bunătate
rupt chiar de la suflarea Ta.
Şi ne pune pe buzele noastre întinate
măsura pâlpâirii celei curate
ca să-Ţi putem învăpăiaţi cânta:

Bucură-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare;
Bucură-Te, rãsuflul cel cast de paşnică înfiorare;
Bucură-Te, lancie de cuvânt în cugetatul văzduh;
Bucură-Te, întoarcere cu avânt a porumbiţei de duh;
Bucură-Te, zare arcuită cu heruvimice aripe;
Bucură-Te, vecie oprită în încăperea unei clipe;
Bucură-Te, vâslă uriaşă întru suişul cel ales;
Bucură-Te, sorbire a cerului, cu subţiatec înteles;
Bucură-Te, fântână acoperită cu unduiri de Apă Vie;
Bucură-Te, căldură iscusită crescută din Filocalie;
Bucură-Te, măiestrită aflare a tâlcului de-nchinăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 5-lea

„Foc am venit să cobor pre pământ”,
zice Hristos cu arzător cuvânt.
Şi Preacurată, furtuna dragostei Lui
să ne aprindă cu tot răscolul pârjolului
şi să ne umple de lumină nemăsurat
ca pre Tine, fecioară, care L-ai purtat.
Dragostea Lui să ne fie de nelipsit
cu Numele de slavă de suflet lipit,
Şi cu fiece fir smerit de răsuflare
să se aprindă în noi a Numelui chemare,
Să ne ardem de pară în Dumnezeu
din toată dragostea Numelui Său.
Şi-nvăpăiaţi de sărbătoare în Domnul aşa
ca flăcările dragostei să strigăm: Aleluia!

Icosul al 5-lea

De la Tine înţelegem Fecioară,
Stăruinţa cea neînţeleasă,
şi puterea pomenirilor line,
din ruga smerită şi ştearsă.
Da, firea apei e moale;
a pietrei – nespus de vârtoasă.
Dar ulciorul de deasupra de piatră
cu prelingerea lui din atârnare,
prin picul boabei de apă,
găureşte piatra cea tare.
Fecioară, stăruieşte, aşadar,
şi peste a noastră împietrire.
Şi biruieşte-ne cu picurul de har,
ca să-Ţi cântăm în imn de slăvire:
Bucură-Te, îndrăzneala gingăşiei din „zicerea” Sfântului Nume;
Bucură-Te, ulcior al picăturii cu stăruinţă anume;
Bucură-Te, statornicie luminoasă din piatra albă a Domnului;
Bucură-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucură-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;
Bucură-Te, împărtăşanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucură-Te, revărsare de mireasmă pe care Fiul ne-o dă;
Bucură-Te, mătania cea în fir a lui „miluieşte-mă”;
Bucură-Te, iureş ce mă răpeşte şi pre mine păcătosul;
Bucură-Te, noian de pomenire care-şi sporeşte prisosul;
Bucură-Te, harică depănare a unei grăiri de minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 6-lea

Fecioară Preasfântă, în faţa Ta
pururi, peste veac de ruşine, se vor da
cugetarea şi ritorii înţelepciunii.
Că Tu eşti sigiliul nestricăciunii,
Poartă – pentru cei isteţi – încuiată,
şi oglindă vie de trăirea minunii.
Tu cunoşti cã viaţa nu ne-a fost dată
să fie numai răstălmăcită.
Că ea se cere cu mult mai bogată
decât să fie numai trăită.
Ea e a Minţii de dincolo de gând şi de loc,
de dincolo de şirul clipelor dăinuirii.
E vădirea unui cer lăuntric de foc,
peste fântânile inimii şi-nfăptuirii.
E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea
cale şi întrupare spre veşnic: Aleluia!

Icosul al 6-lea

Fecioară şi Maica noastră Curată!
Tu eşti într-adevăr trezia,
voinţa frunţii, în mir adunată,
ochiul cel dinlăuntru deschis
în rotundul zărilor toate,
inimă cu centrul învins
de străvezimea stărilor curate.
Tu eşti cea mai dreaptă luare-aminte,
care uneşti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al minţii:
ascuţimea gândului de gheaţă,
cu arsura iureşului de viaţă,
caldul şi recele puse-n cruce,
care pe Înţelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clară cheie de adânc
cu repeziş iute şi străin,
ce cu nimic nu clinteşte sufletul Tău cel lin;
ci, dimpotrivă, Îţi dă sfânta mare simplitate,
de care noi pururea ne uimim
şi faţă de care, pe cât se poate, ne plecăm
întreaga suflare să-Ţi cântăm:

Bucură-Te, cruce a înflăcărării şi agerimii alesului;
Bucură-Te, osia cerului cu luceafărul înţelesului;
Bucură-Te, spargerea gândurilor cu al lor zădarnic stup;
Bucură-Te, oglindirea cea nevăzută, de dincolo de trup;
Bucură-Te, cleştarul cel mai dinlăuntru al sufletului meu;
Bucură-Te, străpungerea strălucită a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucură-Te, psaltirion al inimii sub arcuş de gând;
Bucură-Te, strigăt de cinci strune tot una zicând;
Bucură-Te, muzică negrăită a celei de-a doua naşteri;
Bucură-Te, înălţime unică a desăvârşitei cunoaşteri;
Bucură -Te, logodnă la Numele cel de Înţelepciune;
Bucură-Te, Mireasã urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 7-lea

La iscusinţa Ta cea sfântă, Maică, noi venim,
sub palmele Tale sã ne primenim.
Fiindcă la slăvita nuntă a Marelui Mire
e cerută o grijă de întreagă neprihănire.
Nu e îngăduită necurăţia ochilor şi a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt „ne-nvăţaţii tainelor”,
de unele ca acestea să nu se atingă.
Cine va lăsa porcii din mărgăritare să se hrănească
şi în vasele sfinte câinii să lingă?
Îndemnarea ca şi primirea este numai duhovnicească,
Numai de la Tine, Maica noastră cerească.
Vino, dar, suflete smerit, împăcat şi curat,
Şi aşa cu toţi laolaltă ne vom avânta
din bucuria cea curată şi întreagă a unui Aleluia!

Icosul al 7-lea

Prea-sfântă, prea-mărită, prea-frumoasă,
prea-filocalică Mireasă!
A nimburilor toate Împărăteasă!
Tu eşti Maica binevoitoare
şi dăruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme şi din cuvinte.
Eşti Marea Predanie îmbietoare
şi mult strălucitoare
a toată Iconomia de binecuvântări,
ca un policandru cu şapte lumânări
înaintea Marelui Tron dumnezeiesc
pentru care toţi îngerii şi sfinţii Te preamăresc:

Bucură-Te, blagoslovenie pascală a împlinirilor noi;
Bucură-Te, vârtute patriarhală în creştet pusă peste noi;
Bucură-Te, înfiere iscusită spre îndumnezeirea tuturor;
Bucură-Te, scumpătate dăruită cu-atingere de har curăţitor;
Bucură-Te, lumină miruită peste minţile cele smerite;
Bucură-Te, hărăzire cumplită de puteri sufleteşti negrăite;
Bucură-Te, sporire vitează ce se dă inimilor întemeiate;
Bucură-Te, unire în cuget a toate Bisericile împăcate;
Bucură-Te, adevăr de safir întru simţirea noastră încrustat;
Bucură-Te, sechină însufleţită ce ne dai liniştea de Sabat;
Bucură-Te, voroava înveşnicită peste tăcerea de minune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 8-lea

Împărăteasă, Doamnă Preasfântă,
Maică neispitită de nuntă,
Tu eşti singura inimă de om întru care nescăzut
Numele de mărire cântă,
din tot rostul lui cel viu şi neprefăcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacurată
fiindcă în Tine doar, ca niciodată
inima omului,
cu inima Domnului
au bătut şi bat laolaltă.
Rugăciunea ca un ornic al gândului şi al cerului
curge la lăuntrul Tău
şi se-ngeamănă cu limpedea ectenie a misterului
lângă dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Căruţă de Lumină neîntinată
ne-ntrecută, ne-nserată!
Îmbunează-ne şi pre noi cu darurile inimii, Binecuvântată!
Şi aşa înzestraţi şi vrednici,
ca unei Biserici,
din toată fiinţa Ţie ne vom da
ca drept şi sfânt să putem cânta: Aleluia!

Icosul al 8-lea

Maică a Domnului, Inimă de Lumină,
Maică a Domnului, Inima pământului,
Maică a Domnului, Inimă fără vină,
Maică a Domnului, Inima Cuvântului!
Cãtre Tine râvnim ruşinaţi şi scăzuţi
cu sufletul apus şi genunchii frânţi,
Că de atâta pacoste de păcat,
inima ni s-a învârtoşat
cum e steiul cremenii albastre, mohorâtă nespus.
„Lăsatu-ne-a pe căile minţii noastre
Domnul să umblăm.”
Ne atârnă prin pâclă gândul răpus.
Dar, iată, acum către Tine ne plecăm
Maica lui Iisus,
îmbrăţişează-ne ca pre nişte pietre ale vieţii
dornice de izvoarele dimineţii
dimineţii neînserate,
şi înviază-ne cu inimi noi şi curate
ca să-Ţi cântăm:

Bucură-Te, arca de alianţă a sufletului meu;
Bucură-Te, cufăr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucură-Te, corabie vie ce pluteşti peste talazurile lumii;
Bucură-Te, sicriaş ferit de toate zădărniciile humii;
Bucură-Te, tronule pre care viaţa se întemeiază;
Bucură-Te, cutie de cântec prin care sună o rază;
Bucură-Te, naos cuprinzător al tuturor slujirilor de har;
Bucură-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;
Bucură-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;
Bucură-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;
Bucură-Te, Bisericã preadoritoare treimic să se cunune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 9-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!
Sunt şi eu din neamul Preacuratei, vlăstar înfiat de curând.
Către Tine mă aplec cu fruntea,
şi mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.
Strâns adunat în mine, aşezat fără cuvânt
aştept ca orbu-n puntea
„Luminii din adânc cea fără înserare,
şi care-i pusă-n om ca un lăuntric soare
să lumineze întreagă în încăperea fiinţei”.
Cum nu te văd de noapte, grosimea de păcate,
Te pipăi cu sfială,
cu degetul nădejdii, cu degetul credinţei,
cu deget bănuială, cu deget de dorire şi chiar de îndoială,
Şi neajuns aş pune încă cealaltă mână;
dar inima străpunsă de fulger de arsură,
îndurerat de dulce cu răsuflarea-ngână
chemarea Ta întreagă şi fără voia mea
bătaia rugăciunii aleargă spre lumină într-un Aleluia!

Icosul al 9-lea

Preasfântă Fecioară Atotfolositoare,
Tu eşti mai înalt-străvăzătoare
decât tot vârful Minţilor cereşti
şi cunoşti şi tot chipul rânduielii suprafireşti
pentru Schimbarea la Faţă cea izbăvitoare.
Tu eşti măiestria, eşti meşteşugul, eşti hărnicia,
şi toată sfânta migală omenească,
care la un loc ne face stihia
prielnică să se mântuiască.
Şi pentru care gura noastră stăruie atâta să Te proslăvească:

Bucură-Te, încuviinţată cunoştinţă a sfinţeniei la amănunt;
Bucură-Te, sofianică ştiinţă a lucrării prin lăuntric cuvânt;
Bucură-Te, dumnezeiască îndulcire a Numelui ca mirul vărsat;
Bucură-Te, monahicească iscusire în cântecul de lacrimi udat;
Bucură-Te, măsură de picătură pentru o serafică pruncie;
Bucură-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucură-Te, cununa de litănii din nodul mătăniilor de păr;
Bucură-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevăr;
Bucură-Te, izvod de scăunel pentru isihia rugătoare;
Bucură-Te, Tu zborul palmelor la răpirea cea drept în picioare;
Bucură-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 10-lea

O! Doamna cea harică fără cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsă al neprihănitului pântec
Biserică născătoare a omului lăuntric!
Ajută-mă să mă zidesc în negrăita fire
din depănarea litaniei cu chemare subţire.
Şi dă-mi naşterea cea luminoasă, Duhovnica mea,
ca din măsura Învierii să strig şi eu: Aleluia!

Icosul al 10-lea

Tu, Darnica Maică, Povăţuitoare de taină,
Doamna nădejdii, a înserării albastre,
Stăpână cu trei luceferi pe haină
şi Sfântă Arghiră a neputinţelor noastre!
Către Tine din nou, iată am silit!
Răpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Că după sfatul cel sfânt şi binecuvântare
părtaş m-am făcut la izbăvirea mea.
Hotărâre am pus, îndreptată şi tare,
să nevoiesc, toată clipa, în a mă ruga.
Dar idolul de ţărână, cugetul meu
nu-mi lasă răgazul să mă cuceresc,
să fac din rugăciune cristelniţa lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajută-mă, dar, Ajutătoarea mea
şi dă-mi darul de lacrimi, sarea pocăinţei
ca să-mi spăl cu ele duhul neputinţei
şi învrednicit iar să îţi pot cânta:

Bucură-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de taină;
Bucură-Te, duioşia pocăinţei ce ai lumina drept haină;
Bucură-Te, bogoslovia lacrimii, dezvăluirea Înţelepciunii;
Bucură-Te, discernământ potrivit la suspinele lumii;
Bucură-Te, raiule dăruit cu toate ploile izbăvirii;
Bucură-Te, uimirea umezită din privirea copilăriei;
Bucură-Te, porfira sudorilor împărătesti ale Aminului;
Bucură-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucură-Te, bunăvoinţa de rouă ce pe credincioşi îi întăreşti;
Bucură-Te, ajutorinţă, şi-n cădere a celor neduhovniceşti;
Bucură-Te, omofor care te aşterni peste orice slăbiciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 11-lea

Mulţumesc Ţie, Preamilostivă Maică-Fecioară,
că m-ai scăpat de moartea cea de-a doua oară,
Primejdia şi ispita sunt doară spre cercare.
Şi prin chemările cele fără de încetare
ale prea-luminosului Nume de putere
simţurile şi voia inimii mele
au intrat în praguri de tăcere.
Slobod de ele
aştept să mă năpădească
auzul, văzul şi graiul cel dumnezeiesc,
În mine de-acum doar acestea să se rostească.
Şi Iubitul meu Însuşi, Iisusul ceresc,
să vadă, să vorbească şi să înţeleagă
prin chiar văzul, auzul şi voia mea întreagă.
Hristos să vieţuiască aşa
prin toată vlaga mea
Ca Domnul Însuşi să strige prin mine: Aleluia!

Icosul al 11-lea

O, tu inimă şi minte şi cugete al meu!
Răneşte-te cu întrebările la Faţa lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele cereşti?
Şi ce rãspuns sã auzi şi tu, în răspicări duhovniceşti:
De rourează peste tine chipul Vederii nezărite,
întru lărgimea cea de aur a închipuirilor sfinţite,
adânc cu duhul tu vei fi pe strălucire adunat,
cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat,
Şi-ai să ajungi atât de nalt-răsunător şi potrivit
cum e o trâmbiţă de laudă în care îngeri s-au rostit.
Şi-ntru simţiri gingaş vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zări în aşteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flămânzi suntem şi Sfânta Doamnă să ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostivă toţi să-i strigăm cu un stih aşa:

Bucură-Te, Tu scară cu pragul în inima ce se închină;
Bucură-Te, ascetică neprihănire de rugăciune senină;
Bucură-Te, căldură de har ce până în carne năpădeşti;
Bucură-Te, străină lucrare ce din urzeli ne sfinţeşti;
Bucură-Te, Tu apă cerească izvorâtă la gene din fund;
Bucură-Te, pace dezlegată de toată puzderia de gând;
Bucură-Te, luminiş suitor al unei minţi desţărmurite;
Bucură-Te, vedere în duh a tainelor necovârşite;
Bucură-Te, ciudată străfulgerare spre capul scării negrăit;
Bucură-Te, iluminarea din inimă ce eşti de nedestăinuit;
Bucură-Te, nemărginirea desăvârşirii cu trup de nestricăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 12-lea

Tu eşti Amma împărătească a sufletului meu.
Odihneşte-mă sub adăpostul Chipului Tău;
ca sub privirile Tale de auriu cărbune
să ard şi eu nemistuit,
din plămada arcanei de negrăit a trăirii de rugăciune.
Şi dintru inelul Tău de răcoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, să îmi pot împrospăta,
cu unda harului Tău de nelipsit,
marea pace a odihnei săltătoare.
Şi mă încinge Sfântă Amma aşa
cu veselia cea vie a biruinţei
ca învăpăiat la alb să pot cânta
din toată isihia cunoştinţei: Aleluia!

Icosul al 12-lea

Maică a Domnului, Duhovnica iubitoare a pământului!
Odrăsluitoarea predaniei de taină a Cuvântului!
Tu eşti dumnezeieşte de lină şi smerită,
dar precum vorbeşte Cântarea Cântărilor,
Tu eşti şi nespus de dreaptă şi cumplită
„ca nişte oştiri sub steagurile lor”.
Eşti clară, eşti senină, eşti ascuţită
ca un palos neîmblânzitor.
Şi ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutători,
pe toţi cei ce sunt ai „lepădării de sine” fiii Tăi sârguitori,
toţi cei ai cetelor de pustnici, de anahoreţi,
spiţa Ta toată de duhovnici înţelepţi,
ce au în grija lor comori de binecuvântare,
toate cele lămuritoare, curăţitoare şi îndreptătoare
ale neprihănirii şi milostivirii Tale neţărmuite,
toate cele ce la un loc sunt numite
„Gnoza cea curată” sau Moştenirea Sfinţilor
şi pe care ni le pui la îndemână vădite
prin slovele, palmele şi vorbele Părinţilor,
pentru care de-a pururi nu vom şti a Te lăuda
a Te cinsti, a Te preamări decât numai cântându-Ţi aşa:

Bucură-Te, Spadă oblăduitoare a predaniei isihaste;
Bucură-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;
Bucură-Te, năstrapa unde odihneşte binecuvântarea Domnului;
Bucură-Te, zadă care străjuieşti sfânta prefacere a omului;
Bucură-Te, destoinică lucrătoare a măiestriilor tăcute;
Bucură-Te, arhistratega cea mare a războaielor nevăzute;
Bucură-Te, ochi care ocroteşti dintru dulcea asprime;
Bucură-Te, canon care rânduieşti cu ascuţită agerime;
Bucură-Te, pavăză ce păzeşti pământul celor vii;
Bucură-Te, portal care opreşti tot chipul de necurăţii;
Bucură-Te, roată de spulberare a duhului de urâciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul al 13-lea  (Acest condac se spune de trei ori)

O! Maică a Domnului, de-a pururi curată
şi Maică a Omului binecuvântată!
Ca douăzeci şi patru de alăute şi potire
această închinăciune a noastră să fie
în revărsarea ei neîncetată.
Şi către Preasfânta Treime, suită bucurie,
aducerea ei prea binemiresmată,
de pe palmele Tale către Hristosul Mire,
să-şi treacă prinosul de dreaptă-slăvire.
Ca să putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o îmbrăţişată necovârşire
cel mai presus: Aleluia!

Icosul 1

Cincizeci veacuri, să-mplinească
prin Avraam şi prin David,
spiţa Ta proorocească
cerurile a obosit
cu lacrimi şi plecăciune;
hărăzind neprihănit
carnea Ta din rugăciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântă
ca-ntr-o floare de slăvire.
Firea prin Tine cuvântă
dorul ei de izbăvire.
Şi eşti Doamnă Ipostasul
laudelor suprafireşti;
încât noi prinşi de extazul
dragostei dumnezeieşti
aşa să ne sune glasul:

Bucură-Te, rod învăluit cu sinaitic soroc;
Bucură-Te, Tu ce-ai zămislit Zălogul de foc;
Bucură-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;
Bucură-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;
Bucură-Te, meşteşugul ceresc de mânecată mântuire;
Bucură-Te, filosofia cea vie de dreaptă îndumnezeire;
Bucură-Te, rug al răpirii cum altul nu se mai poate;
Bucură-Te, unitate şi salbă a simboalelor toate;
Bucură-Te, strună şi sunet, arcuş şi alăută;
Bucură-Te, trup şi întrupare de veselie neîncăpută;
Bucură-Te, încântare ce ai învins a Lumii deşertăciune;
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albă şi curată?
E Împărăteasa rugăciunii, e rugăciunea întrupată.
Stăpână Porfirogenetă şi Doamnă a dimineţii,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbător al vieţii,
spre Tine noi alergăm, arşi, mistuiţi de dor!
Ia-ne şi pre noi părtaşi ai sfântului munte Tabor.
Şi fă-Te şi nouă
umbră şi rouă,
Tu, adumbrirea de har,
să-şi afle firea
noastră înnoirea
dintru plămadă de har.
Ca să-Ţi strigăm cu toată făptura
într-o deplină închinăciune:
Bucură-Te, Mireasă urzitoare de nesfârşită rugăciune.

Sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro