Acatistul Sfantului Efrem cel Nou pentru ridicarea din deznadejde ori mahnire

 Condacul 1

Rugându-te pentru întreaga fire omenească, întru Duhul Sfânt ai văzut suferinţa şi sfâşierea femeii care îşi tăiase venele şi ai vestit celui pe care l-ai vindecat de ochi să-i vină degrabă în ajutor. De aceea, te rugăm, Preacuvioase Părinte Efrem, să ne miluieşti şi pe noi, ca să ne învrednicim a-ţi grăi: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejedii şi a vieţii!

Icosul 1
Ştiind slăbiciunea firii omeneşti şi cunoscând întru pustinceasca nevoinţă cât poate fi de adâncă şi de cumplită mâhnirea deznădăjduirii, i-ai dat gabnică ajutorare acelei femei care a vrut să-şi pună capăt vieţii, biruindu-l încă o dată pe cel care este neîmpăcat urâtor al Vieţii. Sfinte Efrem, tu ai cunoscut cu făptuirea ce este pogorârea la iad a Domnului Hristos şi, acolo cufundându-te şi bând amarul deznădăjduirii, ai biruit, pentru că nu ţi-ai dezlipit ochii de slava lui Hristos Cel Înviat. Pentru acestea toate, cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, ocrotitorul şi tămăduitorul cel preagrabnic al celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, negrăită bunătate care nu judecă, ci îmbrăţişează sufletele noastre;
Bucură-te, cel care prin pătimirile tale muceniceşti ridici poverile multora;
Bucură-te, cruce a durerii strălucind de pe flamura Învierii lui Hristos;
Bucură-te, sânge tămăduitor care ai potopit biruinţele morţii noastre lăuntrice;
Bucură-te, foc aprins întru dragostea dumnezeiască prin suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, soare răsărit în inimile noastre prin lucrarea nenumăratelor minuni;
Bucură-te, pom înverzit dintru care se revarsă cu îmbelşugare tihna veacului viitor;
Bucură-te, senin al nădejdii înveşmântat cu norii cei preacuraţi ai milei păcii;
Bucură-te, cer lăuntric întru care se vesteşte tuturor slava veacului ce va să fie;
Bucură-te, înflorire viorie ce umple de bucurie sufletele noastre ostenite de întristare şi păcat;
Bucură-te, curcubeu al curăţiei, care ai potopit cu noian de blândeţe pornirile gândurilor noastre rele;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 2-lea
Mâhnirile şi suspinările cele de multe feluri se isprăvesc de îndată când eşti chemat în rugăciune, iar prietenia ta dumnezeiască şi plină de smerenie îndulceşte nespus sufletele noastre, Sfinte Părinte Efrem. Umple-ne de tărie făptuirile şi cuvintele, că să putem vesti tuturor minunile tale, săvârşite întru puterea Celui Căruia I se cuvine veşnicul: Aliluia!

Icosul al 2-lea
În noianul nevoinţelor pustniceşti ai cunoscut amărăciunea cea cumplită a depărtării harului lui Dumnezeu, neclintitule Părinte Efrem, şi biruind prin îndelungă-răbdare, te faci nouă far şi stea călăuzitoare spre întremarea întru nădejde. Te cinstim pe tine cu tot sufletul, căci prin tine Domnul ne poate schimba lacrimile în bucurie, şi de aceea râvnim să îţi grăim aşa:
Bucură-te, visterie de mari daruri pentru cei care te-au cunoscut prin credinţă;
Bucură-te, prieten sfânt care porţi pe umeri povara de păcate şi dureri ale semenilor;
Bucură-te, pas nevăzut care ne însoţeşti şi ne păzeşti întru toate căile şi alegerile;
Bucură-te, frate şi părinte care niciodată nu se ruşinează de noi, cei neînsemnaţi;
Bucură-te, roşeală străluminată ce preschimbi în curăţie întunecarea inimilor noastre;
Bucură-te, văpaie lină şi feciorelnică, mistuitoare a întinăciunilor omeneşti;
Bucură-te, rază sfântă dintru care ne împărtăşim cu dragostea lucrătoare a Preasfintei Treimi;
Bucură-te, pajişte înmiresmată întru care se odihnesc cei ce urmează lui Hristos;
Bucură-te, azur cristalin întru care cunoaştem bunătatea surâsului lui Dumnezeu;
Bucură-te, tainică stea care ne călăuzeşti nevătămaţi prin noaptea acestei vieţi;
Bucură-te, amurg ce vesteşti zorii zilei care niciodată nu se mai sfârşeşte;
Bucură-te, ploaie limpede ce ne arată curcubeul nesfârşitei iubiri şi milostiviri dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 3-lea
Străjer te-ai făcut celor bântuiţi şi vătămaţi de gândurile de sinucidere, iar prin puterea dumnezeiască a rugăciunilor şi a dragostei tale poţi să le preschimbi minţile şi inimile, aducându-i întru înnoirea şi luminarea lăuntrică. Fii noua tuturor sprijinitor şi apărător, preacuvioase Părinte Efrem ca, păzindu-ne mintea de gândurile necurate, să ne învrednicim a cânta Preasfintei Treimi: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Suspinul îl preschimbi în surâs, lacrima în zâmbet, mâhnirea în bună nădejde, iar povara sufletească în bucurie, Sfinte Mare Mucenice Efrem. Pentru aceea, şi noi, pomenindu-te în rugăciunile noastre, cunoaştem cum ne înseninezi sufletele şi ne dăruieşti nădejdea cea curată şi izvorâtoare de viaţă şi cu voioşie îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, alinare grabnică, urzită nouă cu multă vreme înainte de a te cunoaşte;
Bucură-te, fulg de nea care ne aduci răcoarea Duhului Sfânt în arşiţa sufletească;
Bucură-te, bucurie a străluminării chipului întru care Îl vedem pe Fiul întru Tatăl;
Bucură-te, cădelniţă şi mireasmă cerească ce stârpeşte lâncezeala tuturor mâhnirilor;
Bucură-te, iubire de osteanala ce a fost încununată cu sângiuri muceniceşti;
Bucură-te, jar nestins ce arde în chip nevăzut tăciunii patimilor noastre;
Bucură-te, lumină blândă şi ocrotitoare, ţesută în minunat acoperământ;
Bucură-te, vlăstar ce a ajuns arbore după chipul şi întru puterea Pomului Vieţii;
Bucură-te, veşnică înseninare a minţii, dobândită urcând muntele ostenelilor;
Bucură-te, strălucire de pe bolta Bisericii lui Hristos, care reverşi raza curatelor nădejdi;
Bucură-te, flamură înaintemergătoare ce vesteşte suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, curcubeu dumnezeiesc, plămădit dintru razele Soarelui Dreptăţii revărsate în lacrimile rugăciunilor tale;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 4-lea
Am ostenit săturându-ne cu saţul cel greu al patimilor şi a gândurilor rele, iar inimile noastre suspină după tămăduire, după cum cel închis în temniţă jinduieşte să fie liberat. Primeşte-ne şi pe noi, dumnezeiescule Efrem, şi slobozindu-ne din închisorile cele de gând, arată-ne calea care ne va duce către viaţa cea nepieritoare, unde toţi cei mântuiţi îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Bogăţia milostivirilor tale întâmpină sufletele celor doborâţi de mâhnire, iar rugăciunea ta cea lucrătoare îşi arată grabnic iscusinţa prin neîncetatele tămăduiri. De aceea şi noi, Preabunule Părinte Efrem, întru surâsul nădejdii îţi aducem aceste cuvinte de mulţumire:
Bucură-te, zbor pornit din veşnicul tărâm spre a cuprinde toată slăbănogirea omenească;
Bucură-te, biruinţă a dragostei lui Hristos arătată prin sălăşluirea în inimă a Preasfântului Duh;
Bucură-te, prieten care îşi pune neîncetat sufletul pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, poartă tuturor deschisă, alcătuită din nestematele minunilor tale;
Bucură-te, grâu arămiu, copt întru suflarea şi suspinarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, înflăcărare şi îmbărbătare întru urmarea poruncilor Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, soare vesel ce încălzeşti cu mulţime de raze în zilele geroase ale iernii sufleteşti;
Bucură-te, sevă a vieţii veşnice, revărsată cu milostivire în sufletele noastre slăbănogite de păcat;
Bucură-te, nor neprihănit care degrab ne adumbreşti când suntem cuprinşi de pârjolul necazurilor;
Bucură-te, braţe pururea deschise întru care se alină durerile tuturor oamenilor;
Bucură-te, izbândă veşnică prin a cărei privire se spulberă taberele vrăjmaşilor;
Bucură-te, linişte şi pace desăvârşite, pecetluite întru curcubeul graiurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 5-lea
Neoprită şi pururea îmbelşugată este bunătatea şi dragostea ta, Preacuvioase Mucenice Efrem, şi numai necredinţa noastră poată să stăvilească răul cel grabnic curgător al facerilor tale de bine. De aceea, te rugăm, sfârâmă împietrirea inimilor, ca limpezindu-ne şi curăţindu-ne lăuntric să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Nenumăraţi sunt cei care aleargă la tine, dumnezeiescule Efrem, căci au cunoscut dragostea ta şi ştiu că tu ai un zâmbet pentru fiecare dintre noi, în orice împrejurare ne-am afla. Pentru aceea şi noi, toţi cei cu inimile întristate, venim degrab către tine şi îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, soarele cel strălucitor al speranţei, care ai risipit bezna deznădejdii;
Bucură-te, voioşie care revarsă şi asupra noastră bucuria vieţii şi a buneivoirii;
Bucură-te, veselie întru care acum saltă tămăduiţi toţi cei mai înainte schilodiţi de gândurile deznădejdii;
Bucură-te, bucurie fără seamăn a apropierii noastre de Sfintele Taine ale lui Hristos;
Bucură-te, strugure rumenit sub cerul Dumnezeirii pentru a potoli însetarea sufletelor;
Bucură-te, vatră aburindă întru care se coace pâinea cereştilor dăruiri;
Bucură-te, aur sfânt care cu bogăţia strălucirii umpli de bucurie visteria sufletelor;
Bucură-te, înmugurire ce vesteşte primăvara bunelor vestiri dumnezeieşti;
Bucură-te, căci stolurile cele amare ale gândurilor negre le alungi de pe cerul inimii;
Bucură-te, gingăşie a prieteniei care ne cunoaşte înainte ca noi să te cunoaştem;
Bucură-te, rugăciune străvăzătoare ce cuprinde suspinurile şi lăcrimile tuturor;
Bucură-te, curcubeu ce împodobeşti cu seninul nădejdii sufletele cuprinse de înnourarea gândurilor;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 6-lea
Nu zăboveşti a ne ieşi întru întâmpinare nouă, celor doborâţi sufleteşte, Sfinte Părinte Efrem, iar aplecarea ta se preschimbă în ridicarea noastră, făcându-ni-se astfel cunoscută dragostea cea nemincinoasă a Evangheliei lui Hristos. Fii nouă împreună călător pe căile acestei vieţi şi ne învaţă cum să cumpănim cuvintele şi faptele noastre, tăinuind în ele cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Mulţimea lacrimilor călugăreşti s-au unit cu şiroaiele însângerate ale muceniciei tale, Preacuvioase Mucenice Efrem, adăpând rădăcina cea adâncă a pomului rugăciunii, dintru ale cărui roade cu toţii râvnim a gusta spre învierea sufletelor. Primeşte cu îngăduinţă şchioapele noastre cuvinte, prin care îţi mulţumim în acest chip:
Bucură-te, căci la stropul nostru de credinţă răspunzi cu munţi de daruri;
Bucură-te, cântec al Învierii ce cuprinde în el toată bucuria înnoirii sufleteşti;
Bucură-te, duioşie care ne şopteşte inimii cuvinte sfinte şi îndemnuri de nădejde;
Bucură-te, dor de Patria de Sus, adeverit nouă prin milostivirea ta cea lucrătoare;
Bucură-te, ruşinare şi îmbujorare a sfielii Duhului Sfânt, arătată pentru multele noastre păcate;
Bucură-te, fierbinţeală ce veştejeşte toată deznădejdea şi delăsarea noastră lăutrică;
Bucură-te, bunătate fără de seamăn ce reaprinde pâlpâirea credinţei noastre;
Bucură-te, înverzire a nădejdii, pogorâtă asupra cioatelor nelucrării noastre lăuntrice;
Bucură-te, arvună a sălăşluirilor cereşti pentru cei care cer mijlocirea ta;
Bucură-te, tainică lucrare în inimile noastre, care ne deschide calea spre Sfânta Spovedanie;
Bucură-te, arhierească putere care îmbrăţişează întreaga fire omenească;
Bucură-te, curcubeu care prin blândeţea ta dumnezeiască ne deschizi porţile zilei a opta;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii.

Condacul al 7-lea
Cel care a voit să-şi pună capăt zilelor şi şi-a pregătit loc pentru spânzurare te-a avut pe tine păzitor şi, împiedecând lucrarea lui, în chip nevăzut ai luat asupra ta povara întunecatelor gânduri, preablândule Efrem. Primeşte-ne şi pe noi, toţi cei necăjiţi şi întristaţi şi, fărâmându-ne poverile lăuntrice, învredniceşte-ne să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Nu îi treci niciodată cu vederea pe cei întristaţi şi deznădăjduiţi, căci preaplinul dragostei tale dumnezeieşti mângâie în chip tainic toate lacrimile şi suspinurile noastre, Preacuvioase Mucenice Efrem. Rupând zăgazurile morţii lăuntrice, aduci lumina lui Dumnezeu în inimi, iar noi, ştiind că nu avem cuvinte pe măsura recunoştinţei ce ţi se cuvine, cu umilinţă îţi grăim aşa:
Bucură-te, că te-ai pogorât în temniţa sufletelor cu lumina harului dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai rupt cătuşele făurite minţii de către gândurile întunecate;
Bucură-te, că lanţurile neştiinţei şi ale nepăsării se spulberă prin rugăciunile tale;
Bucură-te, izbândă a vieţii fără de moarte, care îi alungă pe vrăjmaşii mântuirii omului;
Bucură-te, sabie înroşită întru focul Sfintelor Scripturi spre călăuzirea şi tămăduirea minţilor rătăcite;
Bucură-te, arşiţă care aprinde în inimile noastre setea dorului de pocăinţă;
Bucură-te, comoară a dumnezeieştilor minuni tăinuită în pământ vreme de cinci veacuri;
Bucură-te, ramură cu mulţime de roade, altoită pe tulpina Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, milostivire şi întâmpinare grabnică, pogorâtă spre cei zdrobiţi de răutatea gândurilor;
Bucură-te, binecuvântare a cuvântului facător de viaţă, sădit în lume prin multe minuni;
Bucură-te, cântec limpede ce răsună dintru mormântul cel fără de moarte al Domnului;
Bucură-te, curcubeu al sfintelor nădejdi pe care râvnim să-l vedem la sfârşitul zilelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 8-lea
Întru vâltoarea caznelor muceniceşti fiind cuprins, nu ţi-ai dezlipit mintea de numele lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem, ci chemându-L prin rugăciune, ai arătat biruinţa cu care blândeţea poate înfrânge bulboana cea aprigă a răutăţii ucigaşe. Pe acestea văzându-le, alergăm la tine, Preacuvioase, cerând mijlocirile tale înaintea Celui Căruia Îi cânţi veşnicul: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Potopire pururea izvorâtoare de bunătăţi este inima ta, dumnezeiescule Efrem, revărsând asupra noastră neîncetate daruri şi tămăduiri. De aceea, toţi cei care ne-am învrednicit de binefacerile tale te rugăm, primeşte recunoştinţa noastră urzită întru aceste cuvinte:
Bucură-te, reazem de lumină, neclintit de învolburările lumii pământeşti;
Bucură-te, cruce biruitoare prin răbdare a tuturor necazurilor omeneşti;
Bucură-te, mângâierea fără seamăn ce odrăsleşte surâsul în inimile celor mâhniţi;
Bucură-te, slavă a Evangheliei lui Hristos, cunoscută nouă prin mulţime de minuni;
Bucură-te, candelă aprinsă în inimile credincioşilor pentru dragostea veghetoare a Preasfintei Treimi;
Bucură-te, zefir lin ce pogoară primăvara peste gheţurile inimilor noastre;
Bucură-te, licărire preschimbată grabnic în fulger pentru cei cuprinşi de multe necazuri;
Bucură-te, pom veşnic verde prin care suntem chemaţi către cele nepieritoare;
Bucură-te, dragoste fără de seamăn care ne chemi la nunta cea fără de moarte a Învierii;
Bucură-te, pătimire mucenicească ce a străfulgerat noaptea acestei lumi;
Bucură-te, fluture preafrumos care ne călăuzeşti către câmpia înflorită a dumnezeieştii cunoştinţe;
Bucură-te, cascadă de curcubeie dintru care ne adăpăm cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 9-lea
Paharul cel cumplit de amar al pătimirilor muceniceşti l-ai băut până la fund, Preacuvioase Efrem, înfruntând fără de clintire turbarea răutăţii ucigaşilor tăi. Pentru aceea, şi noi te rugăm să ne izbăveşti dintru prigonirile cele lăuntrice ale gândurilor rele, ca, răsuflând întru nădejde, să cutezăm a mulţumi lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Nimic din dragostea ce am cunoscut-o pe pământ nu se poate asemăna cu ceea ce dăruieşti tu prin lucrarea Sfântului Duh, Mare Mucenice Efrem, şi de aceea, inimile noastre mărturisesc prin tăcere nădejdea şi bucuria, iar prin cuvinte, recunoştinţa, grăindu-ţi aşa:
Bucură-te, căci primii paşi în credinţă ni-i faci trepte către Dumnezeu;
Bucură-te, nevăzut car de foc care ne porţi inimile către cele de Sus;
Bucură-te, simfonie nemaiauzită a delicateţii dumnezeieşti;
Bucură-te, picătură sfântă care sfărâmă cochilia iubirii de sine;
Bucură-te, căci mâinile noastre însângerate de mulţimea păcatelor le curăţeşti prin lacrimile tale;
Bucură-te, cuptor întru care se coace plămada minunilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfinţenie însutit roditoare care ne scoţi la lumină din bezna multelor mâhniri;
Bucură-te, frunziş ocrotitor ce ne izbăveşti de ploaia cea mâloasă a gândurilor rele;
Bucură-te, zâmbet ceresc care spulberi rânjetele şi biruinţele drăceşti din viaţa noastră;
Bucură-te, putere de neînţeles care i-a cutremurat şi înspăimântat pe stăpânitorii iadului;
Bucură-te, vultur care îşi deschide aripile cunoştinţei până în străfundul inimilor noastre;
Bucură-te, curcubeu pururea însorit de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 10-lea
Cunoscându-ţi mărinimia dragostei, feţele noastre întunecate şi mâhnite se înnoiesc dintru lumina chipului tău, minunatule Efrem. Încrustează-ţi strălucirea în inimile noastre prin tămăduirea suferinţelor lăuntrice, ca astfel, cu faţa senină, să grăim dimpreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Dragostea pe care ai învăţat-o din Evanghelia lui Hristos şi pe care ţi-ai pecetluit-o în suflet prin lucrarea poruncilor ni se face întâmpinare în multele noastre nevoi şi neputinţe, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, toţi cei cu sufletele povârnite de întristare şi deznădejde, unindu-ne suspinurile, alergăm către tine, grăindu-ţi aşa:
Bucură-te, alinare împletită din dragoste, bună-voinţă şi deplină înţelegere;
Bucură-te, ocean de daruri, care prin line valuri ne primeneşti sufletele;
Bucură-te, nume şi odor de preţ, tăinuit în străfundul conştiinţei noastre;
Bucură-te, zbor înalt ce nu se sfieşte să ne răpească din mocirla deznădejdii;
Bucură-te, că ni te faci minunat prieten prin Trupul şi Sângele lui Hristos-Dumnezeu;
Bucură-te, flacără neostoită care stârpeşte bezna înşelăciunii, dăruind călăuzire celor rătăciţi;
Bucură-te, giuvaier izvorâtor de raze sfinte care ne îmbogăţeşte cu nenumărate minuni;
Bucură-te, poiană întru care aflăm odihnă în vremea sălbăticirii şi întunecării sufletului;
Bucură-te, susur limpede al oglindirilor cereşti, dăruit nouă prin lucrare preoţească;
Bucură-te, urcuş pogorâtor care a odihnit întru sine suspinul lui Dumnezeu pentru toată făptura;
Bucură-te, vioreaua cea înmiresmată care te pogori multelor noastre neputinţe;
Bucură-te, veşmânt de curcubeu, ţesut întru îndelunga răbdare a smereniei;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 11-lea
Grădină preaînmiresmată te avem pe tine, Preacuvioase Efrem, întru care darul Duhului Sfânt a plinit cu veşnice roade ostenelile tale călugăreşti şi muceniceşti. Dăruieşte-ne hrană potrivit vârstei noastre sufleteşti, ca, pricepând măcar puţin din adâncul nevoinţei tale, să grăim lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Cale cu totul istovitoare este deznădejdea, încât şi suflarea trupului aproape că piere din pricina durerii sufleteşti, însă sub privirea ta cea veghetoare, Sfinte Efrem, văzduhul cel curat al rugăciunii ne pătrunde în inimi ridicându-ne la viaţă, nădejde şi lucrare. Pentru aceasta, dintru voioşia cea curată a buneivoirii, îţi grăim aşa:
Bucură-te, mărinimie ce pluteşti peste veacuri cu aripile dragostei Mângâietorului;
Bucură-te, mână degrab întinsă care ne ridici cu putere din mlaştina deznadejduirii;
Bucură-te, cumpănă a milostivirii lui Hristos, prin Care iei asupra ta păcatele noastre;
Bucură-te, izbândă înălţată prin pogorârea în smerenia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, purpură izvodită şi pecetluită întru crucea pătimirilor muceniceşti;
Bucură-te, vâlvătaie a dragostei dumnezeieşti, aprinsă în zborul Sfinţilor Serafimi;
Bucură-te, armură de lumină, dobândită prin neîncetata priveghere a minţii;
Bucură-te, căci dudul în care ai fost mucenicit te are pe tine drept roadă preaslăvită şi veşnică;
Bucură-te, bucurie înveşmântată cu seninul Învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, tărie prealină care sfărâmă porţile iadului din inimile omeneşti;
Bucură-te, râu de milostivire ce spală mulţimea necurăţiilor şi a fărădelegilor noastre;
Bucură-te, curcubeu care îşi înalţă bolta deasupra nenumăratelor pătimiri;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 12-lea
Colina neprihăniţilor s-a umplut de slava cerească în vremea pătimirilor tale, preblândule Efrem, însă nevăzută le era cumpliţilor tăi prigonitori, căci însăşi inima lor crudă şi împietrită era privelişte de iad. Cu lumina ta cea tainică, Preacuvioase Mucenice, sporeşte-ne credinţa şi nădejdea, ca întru plinătatea cunoştinţei să-I putem grăi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Nu a putut trecerea celor cinci veacuri să te îngroape în bezna uitării, Sfinte Efrem, căci te-ai îngropat dimpreună cu dragostea lui Hristos, iar aflarea sfintelor tale moaşte s-a săvârşit întru proslăvirea dumnezeieştii Sale Învieri. De aceea, şi noi cădem înaintea ta, mulţumindu-ţi pentru că ni te-ai făcut cale spre Hristos Domnul şi îţi grăim aşa:
Bucură-te, corabia cerească, întru care ai adunat toţi deznădăjduiţii lumii spre a-i îmbrăţişa;
Bucură-te, căci prin puterea Duhului Sfânt nu părăseşti pe nimeni, niciodată;
Bucură-te, hrană sufletească dăruită întru bucuria curatelor nădejdi;
Bucură-te, carte sfântă în care fiecare literă e o minune săvârşită pentru noi;
Bucură-te, căci rănile noastre nevindecate le tămăduieşti întru puterea sfintei Învieri;
Bucură-te, dogoare limpede grăitoare, ce dăruieşti auzire inimilor noastre surde;
Bucură-te, căci, urmând pildele tale, ne îmbrăcăm cu zalele de aur ale credinţei şi rugăciunii;
Bucură-te, măslin duhovnicesc, care cu ungerea ta ne izbăveşti din învolburarea păcatului;
Bucură-te, preaînţelept povăţuitor pe calea cea strâmtă care duce către Sfânta Euharistie;
Bucură-te, dragoste neostoită care vine după noi în cele mai adânci prăpăstii de gând;
Bucură-te, furtună aprigă, care înălţările păcatului le spulberă şi le spală;
Bucură-te, curcubeu făcut nouă poartă de taină către Patria de Sus;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 13-lea
O, dumnezeiescule Părinte Efrem, toţi cei ce alergăm la tine ne izbăvim, căci suspinurile noastre le preschimbi întru ale tale şi prin aceasta se alcătuieşte în Ceruri biserică nefăcută de mână, întru care Preasfântul Duh pururea sălăşluieşte. Primeşte puţina noastră mulţumire şi, luminându-ne şi călăuzindu-ne în această viaţă pământească, ajută-ne să ajungem la ţărmul cel veşnic, ca, dimpreună cu toţi Sfinţii, să ne învrednicim a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zic icosul şi condacul întâi iar apoi această

Rugăciune către Sfântul Efrem
O, preabunule Părinte Efrem, atâtea amărăciuni şi dureri mă covârşesc, încât cu toată această povară poposesc înaintea ta. Nu găsesc cuvinte prin care să-ţi spun tot ce-mi sfâşie sufletul, însă suferinţa lăuntrică mi s-a făcut neîncetat suspin. Sunt dureri, nemulţumiri, neîmpăcări şi neîmpliniri care s-au adunat de-a lungul vremii. Primeşte-le pe toate aceastea întru pacea blândeţii tale. Cuprinde-mă şi pe mine în neasemuita ta dragoste şi milostivire, curăţindu-mă şi înnoindu-mă precum ştii doar tu. Fie-ţi milă de tot omul, căci nu sunt eu nici cel dintâi şi nici cel de pe urmă care aleargă către tine covârşit de întristare ori deznădejde. Pune în inima mea spor de nădejde şi credinţă, prin care să fac şi eu cinste chipului lui Dumnezeu după care am fost zidit. Învredniceşte-mă a mă apropia de Sfânta Spovedanie şi de Sfânta Euharistie, ca şi eu să mă fac părtaş marii taine a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, împărtăşindu-mă cu Trupul şi Sângele Său, dăruit pentru viaţa lumii. Şi în acest fel întremându-se sufletul meu, fă-l să ia calea lui Dumnezeu, pe tine avându-te neîncetat ocrotitor până la sfârşitul vieţii pământeşti, şi să trec apoi, cu bine şi în tărâmul luminii veşnice, pentru a-ţi putea mulţumi prin cuvinte care nu pot fi cuprinse aici, în lumea pământească. Fie ca toate acestea să se împlinească întru numele şi întru puterea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Efrem cel Nou şi ale Tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Ce trebuie sa faci in Postul cel Mare

        Sfântul si Marele Post care se mai numeste si postul patruzecimii, Păresimile, Postul Pastilor, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. El închipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Tine sapte săptămâni. Stă în legătură cu Pastile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecărui an.

În acest post nu mâncăm : carne , ouă , brânză . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mâncăm deci numai bucate fără unsoare (ULEI) , legume si poame.

MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN : Sâmbăta si Duminica , în ziua de  aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul , la  Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor.

MÂNCĂM PESTE : Buna-Vestire – 25 Martie (7Aprilie) si în Dumininica Floriilor.

Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare si în săptămâna Patimilor.

Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post : Luni si Marti se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine si apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese se mănâncă la fel, Vineri si Sâmbătă e post desăvârsit.

Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn si să bea vin în Postul Mare.

Postul Pastelui nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru noi, postul este un prilej de bucurie, de liniste, de fericire. In perioada postului Pastelui nu trebuie sa fim tristi, letargici sau singuri, in post trebuie sa invatam sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, sa invatam sa iubim florile, natura in general, oamenii… Si sa asteptam cu emotie minunea de la sfarsitul postului si anume Invierea Domnului.

Postul Pastelui trebuie sa fie si un bun prilej de iertare. Daca nu iertam pe aproapele nostru, Bunul Dumnezeu cum sa ne ierte pe noi? Postul trebuie sa fie instrainarea de toate desartaciunile acestei lumi, infranarea limbii, departarea de toate poftele, de clevetire, de minciuna si de toate relele. Sfantul Ioan Gura de aur spune: “Postiti? Aratatimi-o prin fapte. Cum? Daca vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; o femeie frumoasa, intoarceti capul; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati. Nu numai gura, ci si stomacul vostru sa posteasca si ochii si urechile si picioarele si mainile voastre si toate madularele trupului vostru.”

Cum invie si omul in Postul Pastelui?
In primul rand incepe sa-si purifice organismul prin alimentatie. Apoi se preocupa si de suflet. Merge la biserica, se roaga, face milostenie si toate acestea fac din omul obisnuit un om curat, pur, care poate primi lumina Invierii.

In post este bine sa vorbim mai putin cu cei din jurul nostru, pentru ca si pacatele sa fie mai putine. Gandul nostru sa fie mai mult la rugaciune si la Iisus. Putem rosti de sute de ori pe zi acesta rugaciune:”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” Nici nu stici ce mult ajuta!

Mantuitorul insusi a tinut post timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie, inainte de a incepe propavaduirea Evangheliei(Matei 4, 2 si Luca 4, 2). Bunul Iisus ne invata cum sa postim si ne arata ca diavolul nu poate fi izgonit decat prin post si rugaciune. Dar nu doar mantuitorul postea, post tineau si Sfintii Apostoli si ucenicii lor, ei randuind de altfel postul pentru tot neamul crestinesc.

La sfarsitul postului, sa mergem la duhovnic si sa ne spovedim si daca preotul ne da dezlegare sa ne si impartasim. Degeaba am tinut post daca nu mergem la duhovnic sa ne spovedim, macar in cele patru posturi de peste an. Sufletul trebuie curatat de pacate, pentru ca altfel se imbolnaveste si trupul.

Mergeti si impartasiti- va pruncii in Postul Mare! Pana la 7 ani copiii se impartasesc fara spovedanie, dar dupa sapte ani trebuie spovediti.

In post trebuie facuta milostenie si multe fapte bune. Caci fara fapte bune si rugaciune, Postul Pastelui ramane doar o dieta de detoxifiere a organismului, iar sufletul nu foloseste nimic din asta.

Credinta Si Iubire in Dumnezeu

        Cu cât omul este mai umil, cu atât el este mai înţelept. Cu cât el este mai arogant, cu atât e el mai nerod. Dumnezeu dă discernământ celui umil pentru ca acesta să ştie şi să înţeleagă, dar El se opune celui mândru. Cu cât cel umil trăieşte mai mult în pace cu Dumnezeu, cu atât Dumnezeu îl înzestrează cu discernământ. Şi discernământul este lumina ce duce la Dumnezeul cel Unul, Viu şi Adevărat. Binecuvântaţi sunt cei ce au discernământul de a vedea vremelnicia lumii şi nimicnicia omului. Binecuvântaţi sunt cei ce se simt mici şi neînsemnaţi pentru că Dumnezeu îi va ridica la cunoaşterea supremă, la cunoaşterea existenţei şi măreţiei Dumnezeului celui Preaînalt.

Aceasta este credinţa voastră, purtători de Hristos, şi a voastră, cei mai umili şi deci cei mai înţelepţi. Lăsaţi să fie aceasta şi credinţa copiilor voştri din generaţie în generaţie până la sfârşitul veacurilor. Aceasta este Credinţa Ortodoxă mântuitoare, care nu a fost niciodată ruşinată. Prin această credinţă au fost salvaţi strămoşii voştri. Cu adevărat, aceasta este credinţa poporului ales, a acelora ce poartă icoana lui Dumnezeu în ei înşişi. La Judecata înfricoşată ei nu vor fi ruşinaţi în faţa îngerilor şi a celor drepţi. Dimpotrivă, ei vor primi slavă şi vor fi numiţi cei binecuvântaţi.” (Sf. Nicolae Velimirovici)

Nu ne lepada,Maica Domnului,pe noi robii tai !

           Preasfântă şi Preanevinovată Maică Fecioară, nădejdea creştinilor şi adăpostirea păcătoşilor! Apără-ne pe toţi cei ce în necazuri alergăm la Tine, auzi suspinurile noastre, pleacă urechea Ta la rugăciunea noastră. Stăpână şi Maica Dumnezeului nostru, nu trece cu vederea pe cei care cer ajutorul Tău şi nu ne lepăda pe noi, păcătoşii, înţelepţeşte-ne şi ne învaţă, nu te depărta de la noi, robii Tăi, pentru cârtirea noastră. Fii nouă Maică şi Ocrotitoare, ne predăm milostivului Tău Acoperământ. Îndreaptează-ne la o viaţă lină şi fără de gâlceavă, ca să ne plângem păcatele noastre. O, Maică Marie, Preabuna şi Grabnica noastră Apărătoare, acoperă-ne cu mijlocirea Ta. Apără-ne de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, îmblânzeşte inimile oamenilor răi care se ridică împotriva noastră
        O,Stapana ,Imparateasa Cereasca ,TU imi esti Maica si nadejdea ,TU imi esti speranta si scaparea mea ,acoperamantul ,apararea si ajutorul meu.
IMPARATEASA mea cea prea buna si grabnic ajutatoare ,acopera-ma cu rugaciunea TA pe mine care am calcat poruncile FIULUI si DUMNEZEULUI TAU!
       O, Maica Domnului şi Ziditorului nostru! Tu, Ceea ce eşti rădăcina fecioriei şi neveştejita floare a nevinovăţiei şi curăţeniei, trimite-ne ajutor nouă, celor neputincioşi şi învăluiţi în patimi trupeşti şi rătăciri ale inimii. Luminează ochii noştri sufleteşti, ca să vedem calea adevărului lui Dumnezeu. Întăreşte cu harul Fiului Tău, voinţa noastră neputincioasă spre împlinirea poruncilor, ca, fiind izbăviţi de orice necaz şi năpastă cu preaminunata Ta apărare, să fim îndreptăţiţi la straşnica judecată a Fiului Tău, Căruia Îi înălţăm slavă, cinste şi închinăciune acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatist pentru izbăvirea de boală către preadulcele Iisus, doctorul sufletelor şi a trupurilor noastre

Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poartă numele de Acatist. Prin numele de ACATIST se înţelege „Rugăciune citită în picioare”, deci este o rugăciune care se citeşte obligatoriu în picioare sau stând în genunchi, dar numai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de numele Sfinţilor cărora se adresează!)

Rugăciunile începătoare, obligatorii:
În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul:

Femeia canaaneancă a strigat către Tine „Milu­ieşte-mă, Doamne, Fiul lui David”, şi fiica ei a primit grabnicul Tău ajutor. Slavă Ţie, Cel Ce ai fost numit Fiu al lui David! Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, Care arăţi îndurările Tale celor ce se roagă Ţie cu inimă smerită!

Apoi se zic icoasele şi condacele:

Condacul 1:

Miluieşte-l, Iubitorule de oameni, pe robul Tău care pătimeşte, arătându-i mila Ta cea nemăsurată. Dă-i lui putere să se ridice din patul durerii şi să se roage Ţie împreună cu noi, cei cu sufletele slăbite de patimi dar însetate de tămăduirea Ta: Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Icosul 1:

Doamne, Cel Ce ai zis că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi, primind smerita noastră rugăciune care se aduce Ţie cu zdrobire de inimă, vino cu puterea Ta cea tămăduitoare şi alină durerile robului Tău care se află în mare suferinţă, trimiţând peste noi harul Tău cel curăţitor, ca să strigăm:
Iisuse, Fiul lui David, miluieşte-ne;
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce ai venit în lume pentru cei păcătoşi şi bolnavi, miluieşte-ne;
Iisuse, Care din dragoste pentru neamul omenesc ai primit a Te răstigni, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce ai luat asupra Ta durerile noastre, miluieşte-ne;
Iisuse, întărirea, scăparea şi izbăvirea noastră, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 2-lea:

„Să cinstim boala care este însoţită de sfinţenie şi să-i cinstim pe cei ale căror suferinţe i-au dus la biruinţă, căci poate între aceşti bolnavi se ascunde un nou Iov”, a grăit Grigorie Cuvântătorul-de-Dum­nezeu; noi, lăudându-L pe Dumnezeul Care încununează răbdarea celor ce duc fără cârtire crucea bolii şi Care îi ridică pe cei căzuţi în deznădejde, Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Doamne, Iisuse Hristoase, Cel Ce ai spus că până şi perii capului ne sunt număraţi, Care nu laşi să vină asupra noastră dureri şi necazuri mai mari decât putem duce, care odată cu încercările ne trimiţi şi puterea de a le face faţă, Cel Ce vezi că de multe ori slăbiciunea firii noastre ne împiedică să simţim ajutorul Tău, primeşte şi puţina noastră rugăciune:
Iisuse, Care dai celor ce poartă crucea bolii nădejdea în puterea Ta şi nu în puterile firii, miluieşte-ne;
Iisuse, Care celor ispitiţi le dăruieşti muceni­cească răbdare, ca să nu hulească Numele Tău, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să ne învrednicim de cunună şi nu de osândă, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce ne-ai îndemnat să îi cercetăm pe bolnavi, miluieşte-ne;
Iisuse, Care nu Te desparţi de cei aflaţi în suferinţe, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce ajungi înaintea oricărui om la cei încercaţi de boală, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 3-lea:

Dacă s-ar ridica încercările nu am putea merge pe calea mântuirii şi porţile raiului ni s-ar închide. Pentru aceasta, atunci când Domnul îngăduie să vină asupra noastră felurite suferinţe, să căutăm a vedea în ele lucrarea Sa cea curăţitoare şi să Îi mulţumim că ne poartă de grijă, cântându-I cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Când mândria acoperă sufletul, acesta se fereşte a vedea în boală o pedeapsă pentru păcate şi se ridică împotriva lui Dumnezeu; dar când pocăinţa sfărâmă zidul gros al părerii de sine sufletul nădăjduieşte că prin boală Domnul îi va da curăţire de păcate. Cerându-Ţi ca împreună cu fratele nostru bolnav să ne apropiem şi noi de pocăinţa cea nefăţarnică, ne rugăm Ţie:
Iisuse, Cel Ce cunoşti patimile şi neputinţele oamenilor, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să ne cunoaştem slăbiciunile cele ascunse şi să Îţi cerem izbăvire, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce primeşti suferinţa ca pe o jertfă fără-de-sânge, miluieşte-ne;
Iisuse, Care prin boală dai curăţire de păcate, miluieşte-ne;
Iisuse, Care îngădui să vină asupra noastră suferinţe trecătoare ca să ne fereşti de cele veşnice, miluieşte-ne;
Iisuse, Care ne faci să pricepem marea taină a bolii, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 4-lea:

Chip al morţii fiind boala, avem acum bun prilej să cugetăm la obştescul sfârşit, pentru că această cugetare îndepărtează patimile şi apropie Duhul de-viaţă-dătător de sufletele noastre, ale celor care, cunoscându-ne slăbiciunile, Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Doamne, izbăveşte-l pe fratele nostru de moartea cea năprasnică, dându-i lui vreme de pocăinţă. Să nu îl tai pe el înainte de vreme ca pe smochinul cel neroditor, ci cu milostivirea Ta să sapi împrejur şi să îl îngrijeşti cu mila Ta, aşteptând cu iubire de oameni rodul pocăinţei şi al întoarcerii sale. Te rugăm să ne înveţi şi pe noi să ne pocăim cu inimă zdrobită pentru păcatele noastre, ca să fim izbăviţi de suferinţele cele fără sfârşit şi să Îţi cântăm:
Iisuse, dându-ne vreme de pocăinţă, miluie­-şte-ne;
Iisuse, primind pocăinţa şi lacrimile noastre, miluieşte-ne;
Iisuse, înţelepţindu-ne prin cugetarea la moarte, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce i-ai sfinţit pe cei ce s-au nevoit prin această cugetare, miluieşte-ne;
Iisuse, alungând de la noi frica morţii, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce ai înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 5-lea:

„Oare există boală pe care Dumnezeu să nu o poată vindeca?” – se întreabă necredincioşii cei îndărătnici; dar noi, ştiind mulţimea vindecărilor Tale, Fiule al lui Dumnezeu, credem puterii Tale şi mărturisim că nimic nu Îţi este cu neputinţă Ţie, Celui Ce ai tămăduit în chip minunat pe cei care în suferinţele lor au găsit puterea de a-Ţi cânta: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cuvintele Sfintelor Evanghelii stau înaintea noastră drept mărturie a dragostei Tale pentru oameni, a nemărginitei Tale purtări de grijă faţă de cei aflaţi în suferinţe, şi ne arată că oricât de mari ar fi căderile noastre nu pot covârşi mulţimea milei şi a îndurărilor Tale. Ştiind aceasta, ne rugăm Ţie, Iubitorule de oameni:
Iisuse, Care i-ai miluit pe bolnavii care au alergat la Tine, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce ai miluit mulţime de orbi, de şchiopi şi de demonizaţi, miluieşte-ne;
Iisuse, Doamne, Care ai putere de a vindeca orice neputinţă, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce şi în zilele noastre faci minuni mari şi preaslăvite, miluieşte-ne;
Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Care nu Te desparţi de Biserica Ta, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce până la sfârşitul veacurilor vei tămădui bolnavii, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 6-lea:

„Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, scoateţi afară pe demoni. În dar aţi luat, în dar să daţi!”, ai spus, Mântuitorule, ucenicilor Tăi, iar ei, ascultându-Te, au împărţit în toată lumea vindecări minunate, aducând la dreapta-credinţă pe mulţi dintre cei care au văzut cum s-a biruit prin har rânduiala firii, şi au cântat cu mulţumire: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Împreună cu Preacurată Maica Ta, cetele Sfinţilor se roagă Ţie, Dumnezeule al izbăvirilor, pentru tămăduirea credincioşilor care sunt apăsaţi de boli, de suferinţe şi necazuri. O, Milostive Doamne, împreună cu rugăciunile lor curate primeşte şi nevrednica noastră rugăciune:
Iisuse, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile Sfinţilor Doctori fără-de-arginţi, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile Sfinţilor făcători de minuni, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile celor ce au tămăduit boli de nelecuit, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile Sfinţilor pe care îi cinstim cu evlavie, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 7-lea:

Pe cât de mult s-a răspândit vestea vindecărilor pe care le-au făcut Cuvioşii Tăi, spre slava Bisericii Tale, Iisuse, pe atât de mult a încercat necuratul diavol să atragă lumea în înşelare prin vindecători închipuiţi care necinstesc învăţăturile dreptei credinţe, care îi îndepărtează pe oameni de Tine şi care cu inimile pătate de noroiul ereziei cheamă numele Tău şi spun fără teamă: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Izbăveşte-l, Doamne Iisuse Hristoase, pe robul Tău de toate vicleşugurile celor care îi amăgesc pe oameni prin vindecările lor, pentru a-i rupe de Tine şi a-i arunca în cursele diavolului. Să se învrednicească el de darul deosebirii şi al înţelepciunii, ca nu cumva să fie înghiţit de adâncurile iadului, ci împreună cu noi să îi înfrunte pe cei ce spun că vindecă prin puterea Ta, deşi necinstesc învăţăturile Bisericii Tale, şi tot împreună cu noi să Îţi cânte:
Iisuse, întărindu-ne în dreapta credinţă, miluieşte-ne;
Iisuse, fără a cărui milă cădem pradă celui viclean, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să pricepem că cea mai pierzătoare boală este erezia, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru a lepăda ajutorul cel înşelător, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să primim suferinţa şi nu vindecarea cea amăgitoare, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce nu Te-ai lăsat amăgit de diavol în pustie, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 8-lea:

Mult îndurase de la doctori femeia care avea de mulţi ani scurgere de sânge, dar vindecarea a dobândit-o numai când a venit la Tine. Fereşte-i, Doamne, pe cei credincioşi de doctorii lipsiţi de iscusinţă şi iubitori de arginţi, şi ajută-i să găsească doctori care le pot fi cu adevărat de ajutor, ca tămăduindu-se să Îţi cânte: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Doamne, trimite Duhul Tău dătător de viaţă peste toţi cei care se îngrijesc de robul Tău, ca să facă aceasta aşa cum se cuvine. Ca să nu-i înmulţească suferinţele şi să nu-i umple sufletul de amărăciune, ci prin grija lor să mângâie sufletul său necăjit. Trimite peste ei harul Tău, ca să se roage Ţie împreună cu noi:
Iisuse, Care Te sălăşluieşti în cei care îngrijesc bolnavii cu jertfelnicie, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce îi ajuţi să Te vadă pe Tine în chipul celor pe care îi îngrijesc, miluieşte-ne;
Iisuse, care ajuţi bolnavii să vadă în ajutorul omenesc ajutorul Tău cel ceresc, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce fereşti bolnavii de nepriceperea doctorilor, miluieşte-ne;
Iisuse, Cel Ce pui înaintea celor suferinzi doctorii cei mai iscusiţi, miluieşte-ne;
Iisuse, Care de toate Te îngrijeşti, rânduind cu înţelepciune cele de trebuinţă, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 9-lea:

Îţi înălţăm rugăciuni, Doamne, nu numai pentru cei de aproape ai noştri, ci şi pentru toţi bolnavii pentru care nu are cine să se roage şi pentru toţi cei apăsaţi de singurătate. Dăruieşte-le lor mila Ta, Preabunule Doamne, dăruieşte-le să cunoască puterea Ta şi să simtă prezenţa Ta cea sfântă, ca izbăvindu-se de amărăciune să Îţi cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Nimeni nu este fără de păcat şi fiecare om a greşit faţă de semenii săi; dascăl de nepreţuit este pentru unii suferinţa, căci îi ajută să fie mai buni şi mai înţelegători faţă de neputinţele celorlalţi, şi aceasta ne îndeamnă să ne rugăm Ţie, Învăţătorului nostru;
Iisuse, dăruindu-ne dragoste pentru aproapele, milu­ieşte-ne;
Iisuse, ca să fim mai iubitori şi mai blânzi, miluieşte-ne;
Iisuse, trimiţând peste noi pacea pe care ai dat-o ucenicilor Tăi, miluieşte-ne;
Iisuse, învăţându-ne să ascultăm poveţele tainice ale Îngerului Păzitor, miluieşte-ne;
Iisuse, ferindu-ne de duhul mâniei, al vrajbei şi al răutăţii, miluieşte-ne;
Iisuse, îndepărtând de la noi patima mândriei şi a iubirii de sine, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 10-lea:

Degeaba primim vindecarea trupurilor dacă sufletele noastre rămân bolnave; degeaba ne tulburăm încercând să dobândim sănătate pentru trupul cel supus stricăciunii dacă părăsim grija pentru suflet, căci nici o vindecare nu este deplină până ce nu I se înalţă lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Doamne, ajută-l pe robul Tău să caute nu numai vindecarea trupească, ci şi pe cea sufletească. Povăţuieşte-l, călăuzeşte-l, luminează-l să alerge la acoperământul Bisericii Tale sfinte, pentru a lua putere să meargă pe calea mântuirii. Şi pentru ca boala prin care trece să fie pentru el şi pentru noi prilej de întoarcere la Tine, îndrăznim să ne rugăm Ţie:
Iisuse, sădind în noi dorinţa unei vieţi virtuoase, miluieşte-ne;
Iisuse, îndemnându-ne să ne spovedim toate păcatele, miluieşte-ne;
Iisuse, dăruindu-ne să ne împărtăşim cu Preacu­ratele Tale Taine, miluieşte-ne;
Iisuse, revărsând peste noi darurile Sfântului Duh, miluieşte-ne;
Iisuse, sălăşluindu-Te în inimile noastre cele îndurerate, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să cunoaştem iubirea Ta cea mângâietoare, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 11-lea:

Mare bucurie se face pe pământ pentru un bolnav care dobândeşte sănătate, şi încă mai mare bucurie se face în cer pentru un păcătos care se pocăieşte. Cu adevărat mare bucurie va fi în cer şi pe pământ dacă robul Tău va dobândi atât tămă­duirea trupească, cât şi pe cea sufletească, şi Ţi-ar aduce cântarea de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Dacă am avea credinţă cât un grăunte de muştar, robul Tău ar putea primi vindecare grabnică; oricât de puţină ar fi credinţa noastră însă, nu vom înceta a ne ruga Ţie ca, aşa cum ai primit oarecând cei doi bani ai văduvei, tot aşa să primeşti acum şi rugăciunile pe care le facem pentru vindecarea trupească şi sufletească a acestuia care boleşte, a noastră şi a tuturor celor aflaţi în patul de suferinţă:
Iisuse, pentru rugăciunile tuturor celor ce îţi cer aceasta, miluieşte-ne;
Iisuse, ascultând cererile preoţilor care ne pome­nesc la Sfântul Jertfelnic, miluieşte-ne;
Iisuse, pentru rugăciunile soborului îngeresc, miluieşte-ne;
Iisuse, ca să sporim în săvârşirea faptelor bune, miluieşte-ne;
Iisuse, trecând cu vederea faptele noastre cele rele, miluieşte-ne;
Iisuse, dăruindu-ne credinţă puternică şi nefă­ţarnică, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 12-lea:

Deşi noi, cei păcătoşi, nu ştim să căutăm în viaţă decât ceea ce este bine pentru trup, avem în faţă pildele Cuvioşilor care au purtat cu răbdare felurite boli şi necazuri fără să ceară de la Dumnezeu uşurare, ci numai puterea de a răbda toate şi de a cânta în focul încercărilor: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Doamne, Tu ştii dacă pentru robul Tău este mai de folos să primească grabnică vindecare sau să se mai nevoiască o vreme răbdând boala, şi pentru aceasta Te rugăm să rânduieşti viaţa lui după cum este cu adevărat bine şi să îi dai putere pe calea mântuirii, ca să se roagă împreună cu noi aşa:
Iisuse, lumina care izgoneşti întunericul, miluieşte-ne;
Iisuse, nădejdea celor deznădăjduiţi, miluieşte-ne;
Iisuse, bucurie veşnică a celor ce Te caută, miluieşte-ne;
Iisuse, păstorule al turmei Tale cuvân­tătoare, miluieşte-ne;
Iisuse, Mire al sufletelor care au iubit nevoinţa, miluieşte-ne;
Iisuse, Răsăritule al Răsăriturilor, miluieşte-ne;
Iisuse preadulce, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, miluieşte-ne!

Condacul al 13-lea:

Doamne Iisuse Hristoase, Cel Ce ai fost, eşti şi vei rămâne acelaşi Samarinean milostiv Care îngrijeşti nu numai pe cei căzuţi între tâlharii lumii acesteia, ci şi pe cei aflaţi în multe alte feluri de suferinţe, acoperă-i pe ei cu harul Tău şi ca un Iubitor de oameni alină-le durerile, pentru ca în vecii vecilor să-Ţi cânte Ţie: Aliluia! (de 3 ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: Doamne, Cel Ce ai zis că nu cei sănătoşi au nevoie de doctor… şi Condaculîntâi: Miluieşte-l, Iubitorule de oameni, pe robul Tău…