Se afișează postările cu eticheta paste. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta paste. Afișați toate postările

marți, 10 aprilie 2018

Acatistul Sfantului Efrem cel Nou pentru ridicarea din deznadejde ori mahnire



 Condacul 1
Rugându-te pentru întreaga fire omenească, întru Duhul Sfânt ai văzut suferinţa şi sfâşierea femeii care îşi tăiase venele şi ai vestit celui pe care l-ai vindecat de ochi să-i vină degrabă în ajutor. De aceea, te rugăm, Preacuvioase Părinte Efrem, să ne miluieşti şi pe noi, ca să ne învrednicim a-ţi grăi: Bucură-te Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejedii şi a vieţii!
Icosul 1
Ştiind slăbiciunea firii omeneşti şi cunoscând întru pustinceasca nevoinţă cât poate fi de adâncă şi de cumplită mâhnirea deznădăjduirii, i-ai dat gabnică ajutorare acelei femei care a vrut să-şi pună capăt vieţii, biruindu-l încă o dată pe cel care este neîmpăcat urâtor al Vieţii. Sfinte Efrem, tu ai cunoscut cu făptuirea ce este pogorârea la iad a Domnului Hristos şi, acolo cufundându-te şi bând amarul deznădăjduirii, ai biruit, pentru că nu ţi-ai dezlipit ochii de slava lui Hristos Cel Înviat. Pentru acestea toate, cu umilinţă îţi cântăm:
Bucură-te, ocrotitorul şi tămăduitorul cel preagrabnic al celor biruiţi de deznădejde;
Bucură-te, negrăită bunătate care nu judecă, ci îmbrăţişează sufletele noastre;
Bucură-te, cel care prin pătimirile tale muceniceşti ridici poverile multora;
Bucură-te, cruce a durerii strălucind de pe flamura Învierii lui Hristos;
Bucură-te, sânge tămăduitor care ai potopit biruinţele morţii noastre lăuntrice;
Bucură-te, foc aprins întru dragostea dumnezeiască prin suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, soare răsărit în inimile noastre prin lucrarea nenumăratelor minuni;
Bucură-te, pom înverzit dintru care se revarsă cu îmbelşugare tihna veacului viitor;
Bucură-te, senin al nădejdii înveşmântat cu norii cei preacuraţi ai milei păcii;
Bucură-te, cer lăuntric întru care se vesteşte tuturor slava veacului ce va să fie;
Bucură-te, înflorire viorie ce umple de bucurie sufletele noastre ostenite de întristare şi păcat;
Bucură-te, curcubeu al curăţiei, care ai potopit cu noian de blândeţe pornirile gândurilor noastre rele;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!

Condacul al 2-lea
Mâhnirile şi suspinările cele de multe feluri se isprăvesc de îndată când eşti chemat în rugăciune, iar prietenia ta dumnezeiască şi plină de smerenie îndulceşte nespus sufletele noastre, Sfinte Părinte Efrem. Umple-ne de tărie făptuirile şi cuvintele, că să putem vesti tuturor minunile tale, săvârşite întru puterea Celui Căruia I se cuvine veşnicul: Aliluia!
Icosul al 2-lea
În noianul nevoinţelor pustniceşti ai cunoscut amărăciunea cea cumplită a depărtării harului lui Dumnezeu, neclintitule Părinte Efrem, şi biruind prin îndelungă-răbdare, te faci nouă far şi stea călăuzitoare spre întremarea întru nădejde. Te cinstim pe tine cu tot sufletul, căci prin tine Domnul ne poate schimba lacrimile în bucurie, şi de aceea râvnim să îţi grăim aşa:
Bucură-te, visterie de mari daruri pentru cei care te-au cunoscut prin credinţă;
Bucură-te, prieten sfânt care porţi pe umeri povara de păcate şi dureri ale semenilor;
Bucură-te, pas nevăzut care ne însoţeşti şi ne păzeşti întru toate căile şi alegerile;
Bucură-te, frate şi părinte care niciodată nu se ruşinează de noi, cei neînsemnaţi;
Bucură-te, roşeală străluminată ce preschimbi în curăţie întunecarea inimilor noastre;
Bucură-te, văpaie lină şi feciorelnică, mistuitoare a întinăciunilor omeneşti;
Bucură-te, rază sfântă dintru care ne împărtăşim cu dragostea lucrătoare a Preasfintei Treimi;
Bucură-te, pajişte înmiresmată întru care se odihnesc cei ce urmează lui Hristos;
Bucură-te, azur cristalin întru care cunoaştem bunătatea surâsului lui Dumnezeu;
Bucură-te, tainică stea care ne călăuzeşti nevătămaţi prin noaptea acestei vieţi;
Bucură-te, amurg ce vesteşti zorii zilei care niciodată nu se mai sfârşeşte;
Bucură-te, ploaie limpede ce ne arată curcubeul nesfârşitei iubiri şi milostiviri dumnezeieşti;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 3-lea
Străjer te-ai făcut celor bântuiţi şi vătămaţi de gândurile de sinucidere, iar prin puterea dumnezeiască a rugăciunilor şi a dragostei tale poţi să le preschimbi minţile şi inimile, aducându-i întru înnoirea şi luminarea lăuntrică. Fii noua tuturor sprijinitor şi apărător, preacuvioase Părinte Efrem ca, păzindu-ne mintea de gândurile necurate, să ne învrednicim a cânta Preasfintei Treimi: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Suspinul îl preschimbi în surâs, lacrima în zâmbet, mâhnirea în bună nădejde, iar povara sufletească în bucurie, Sfinte Mare Mucenice Efrem. Pentru aceea, şi noi, pomenindu-te în rugăciunile noastre, cunoaştem cum ne înseninezi sufletele şi ne dăruieşti nădejdea cea curată şi izvorâtoare de viaţă şi cu voioşie îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, alinare grabnică, urzită nouă cu multă vreme înainte de a te cunoaşte;
Bucură-te, fulg de nea care ne aduci răcoarea Duhului Sfânt în arşiţa sufletească;
Bucură-te, bucurie a străluminării chipului întru care Îl vedem pe Fiul întru Tatăl;
Bucură-te, cădelniţă şi mireasmă cerească ce stârpeşte lâncezeala tuturor mâhnirilor;
Bucură-te, iubire de osteanala ce a fost încununată cu sângiuri muceniceşti;
Bucură-te, jar nestins ce arde în chip nevăzut tăciunii patimilor noastre;
Bucură-te, lumină blândă şi ocrotitoare, ţesută în minunat acoperământ;
Bucură-te, vlăstar ce a ajuns arbore după chipul şi întru puterea Pomului Vieţii;
Bucură-te, veşnică înseninare a minţii, dobândită urcând muntele ostenelilor;
Bucură-te, strălucire de pe bolta Bisericii lui Hristos, care reverşi raza curatelor nădejdi;
Bucură-te, flamură înaintemergătoare ce vesteşte suflarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, curcubeu dumnezeiesc, plămădit dintru razele Soarelui Dreptăţii revărsate în lacrimile rugăciunilor tale;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 4-lea
Am ostenit săturându-ne cu saţul cel greu al patimilor şi a gândurilor rele, iar inimile noastre suspină după tămăduire, după cum cel închis în temniţă jinduieşte să fie liberat. Primeşte-ne şi pe noi, dumnezeiescule Efrem, şi slobozindu-ne din închisorile cele de gând, arată-ne calea care ne va duce către viaţa cea nepieritoare, unde toţi cei mântuiţi îi cântă lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Bogăţia milostivirilor tale întâmpină sufletele celor doborâţi de mâhnire, iar rugăciunea ta cea lucrătoare îşi arată grabnic iscusinţa prin neîncetatele tămăduiri. De aceea şi noi, Preabunule Părinte Efrem, întru surâsul nădejdii îţi aducem aceste cuvinte de mulţumire:
Bucură-te, zbor pornit din veşnicul tărâm spre a cuprinde toată slăbănogirea omenească;
Bucură-te, biruinţă a dragostei lui Hristos arătată prin sălăşluirea în inimă a Preasfântului Duh;
Bucură-te, prieten care îşi pune neîncetat sufletul pentru noi înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, poartă tuturor deschisă, alcătuită din nestematele minunilor tale;
Bucură-te, grâu arămiu, copt întru suflarea şi suspinarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, înflăcărare şi îmbărbătare întru urmarea poruncilor Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, soare vesel ce încălzeşti cu mulţime de raze în zilele geroase ale iernii sufleteşti;
Bucură-te, sevă a vieţii veşnice, revărsată cu milostivire în sufletele noastre slăbănogite de păcat;
Bucură-te, nor neprihănit care degrab ne adumbreşti când suntem cuprinşi de pârjolul necazurilor;
Bucură-te, braţe pururea deschise întru care se alină durerile tuturor oamenilor;
Bucură-te, izbândă veşnică prin a cărei privire se spulberă taberele vrăjmaşilor;
Bucură-te, linişte şi pace desăvârşite, pecetluite întru curcubeul graiurilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 5-lea
Neoprită şi pururea îmbelşugată este bunătatea şi dragostea ta, Preacuvioase Mucenice Efrem, şi numai necredinţa noastră poată să stăvilească răul cel grabnic curgător al facerilor tale de bine. De aceea, te rugăm, sfârâmă împietrirea inimilor, ca limpezindu-ne şi curăţindu-ne lăuntric să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Nenumăraţi sunt cei care aleargă la tine, dumnezeiescule Efrem, căci au cunoscut dragostea ta şi ştiu că tu ai un zâmbet pentru fiecare dintre noi, în orice împrejurare ne-am afla. Pentru aceea şi noi, toţi cei cu inimile întristate, venim degrab către tine şi îţi grăim unele ca acestea:
Bucură-te, soarele cel strălucitor al speranţei, care ai risipit bezna deznădejdii;
Bucură-te, voioşie care revarsă şi asupra noastră bucuria vieţii şi a buneivoirii;
Bucură-te, veselie întru care acum saltă tămăduiţi toţi cei mai înainte schilodiţi de gândurile deznădejdii;
Bucură-te, bucurie fără seamăn a apropierii noastre de Sfintele Taine ale lui Hristos;
Bucură-te, strugure rumenit sub cerul Dumnezeirii pentru a potoli însetarea sufletelor;
Bucură-te, vatră aburindă întru care se coace pâinea cereştilor dăruiri;
Bucură-te, aur sfânt care cu bogăţia strălucirii umpli de bucurie visteria sufletelor;
Bucură-te, înmugurire ce vesteşte primăvara bunelor vestiri dumnezeieşti;
Bucură-te, căci stolurile cele amare ale gândurilor negre le alungi de pe cerul inimii;
Bucură-te, gingăşie a prieteniei care ne cunoaşte înainte ca noi să te cunoaştem;
Bucură-te, rugăciune străvăzătoare ce cuprinde suspinurile şi lăcrimile tuturor;
Bucură-te, curcubeu ce împodobeşti cu seninul nădejdii sufletele cuprinse de înnourarea gândurilor;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 6-lea
Nu zăboveşti a ne ieşi întru întâmpinare nouă, celor doborâţi sufleteşte, Sfinte Părinte Efrem, iar aplecarea ta se preschimbă în ridicarea noastră, făcându-ni-se astfel cunoscută dragostea cea nemincinoasă a Evangheliei lui Hristos. Fii nouă împreună călător pe căile acestei vieţi şi ne învaţă cum să cumpănim cuvintele şi faptele noastre, tăinuind în ele cântarea: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Mulţimea lacrimilor călugăreşti s-au unit cu şiroaiele însângerate ale muceniciei tale, Preacuvioase Mucenice Efrem, adăpând rădăcina cea adâncă a pomului rugăciunii, dintru ale cărui roade cu toţii râvnim a gusta spre învierea sufletelor. Primeşte cu îngăduinţă şchioapele noastre cuvinte, prin care îţi mulţumim în acest chip:
Bucură-te, căci la stropul nostru de credinţă răspunzi cu munţi de daruri;
Bucură-te, cântec al Învierii ce cuprinde în el toată bucuria înnoirii sufleteşti;
Bucură-te, duioşie care ne şopteşte inimii cuvinte sfinte şi îndemnuri de nădejde;
Bucură-te, dor de Patria de Sus, adeverit nouă prin milostivirea ta cea lucrătoare;
Bucură-te, ruşinare şi îmbujorare a sfielii Duhului Sfânt, arătată pentru multele noastre păcate;
Bucură-te, fierbinţeală ce veştejeşte toată deznădejdea şi delăsarea noastră lăutrică;
Bucură-te, bunătate fără de seamăn ce reaprinde pâlpâirea credinţei noastre;
Bucură-te, înverzire a nădejdii, pogorâtă asupra cioatelor nelucrării noastre lăuntrice;
Bucură-te, arvună a sălăşluirilor cereşti pentru cei care cer mijlocirea ta;
Bucură-te, tainică lucrare în inimile noastre, care ne deschide calea spre Sfânta Spovedanie;
Bucură-te, arhierească putere care îmbrăţişează întreaga fire omenească;
Bucură-te, curcubeu care prin blândeţea ta dumnezeiască ne deschizi porţile zilei a opta;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii.
Condacul al 7-lea
Cel care a voit să-şi pună capăt zilelor şi şi-a pregătit loc pentru spânzurare te-a avut pe tine păzitor şi, împiedecând lucrarea lui, în chip nevăzut ai luat asupra ta povara întunecatelor gânduri, preablândule Efrem. Primeşte-ne şi pe noi, toţi cei necăjiţi şi întristaţi şi, fărâmându-ne poverile lăuntrice, învredniceşte-ne să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Nu îi treci niciodată cu vederea pe cei întristaţi şi deznădăjduiţi, căci preaplinul dragostei tale dumnezeieşti mângâie în chip tainic toate lacrimile şi suspinurile noastre, Preacuvioase Mucenice Efrem. Rupând zăgazurile morţii lăuntrice, aduci lumina lui Dumnezeu în inimi, iar noi, ştiind că nu avem cuvinte pe măsura recunoştinţei ce ţi se cuvine, cu umilinţă îţi grăim aşa:
Bucură-te, că te-ai pogorât în temniţa sufletelor cu lumina harului dumnezeiesc;
Bucură-te, că ai rupt cătuşele făurite minţii de către gândurile întunecate;
Bucură-te, că lanţurile neştiinţei şi ale nepăsării se spulberă prin rugăciunile tale;
Bucură-te, izbândă a vieţii fără de moarte, care îi alungă pe vrăjmaşii mântuirii omului;
Bucură-te, sabie înroşită întru focul Sfintelor Scripturi spre călăuzirea şi tămăduirea minţilor rătăcite;
Bucură-te, arşiţă care aprinde în inimile noastre setea dorului de pocăinţă;
Bucură-te, comoară a dumnezeieştilor minuni tăinuită în pământ vreme de cinci veacuri;
Bucură-te, ramură cu mulţime de roade, altoită pe tulpina Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, milostivire şi întâmpinare grabnică, pogorâtă spre cei zdrobiţi de răutatea gândurilor;
Bucură-te, binecuvântare a cuvântului facător de viaţă, sădit în lume prin multe minuni;
Bucură-te, cântec limpede ce răsună dintru mormântul cel fără de moarte al Domnului;
Bucură-te, curcubeu al sfintelor nădejdi pe care râvnim să-l vedem la sfârşitul zilelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 8-lea
Întru vâltoarea caznelor muceniceşti fiind cuprins, nu ţi-ai dezlipit mintea de numele lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Părinte Efrem, ci chemându-L prin rugăciune, ai arătat biruinţa cu care blândeţea poate înfrânge bulboana cea aprigă a răutăţii ucigaşe. Pe acestea văzându-le, alergăm la tine, Preacuvioase, cerând mijlocirile tale înaintea Celui Căruia Îi cânţi veşnicul: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Potopire pururea izvorâtoare de bunătăţi este inima ta, dumnezeiescule Efrem, revărsând asupra noastră neîncetate daruri şi tămăduiri. De aceea, toţi cei care ne-am învrednicit de binefacerile tale te rugăm, primeşte recunoştinţa noastră urzită întru aceste cuvinte:
Bucură-te, reazem de lumină, neclintit de învolburările lumii pământeşti;
Bucură-te, cruce biruitoare prin răbdare a tuturor necazurilor omeneşti;
Bucură-te, mângâierea fără seamăn ce odrăsleşte surâsul în inimile celor mâhniţi;
Bucură-te, slavă a Evangheliei lui Hristos, cunoscută nouă prin mulţime de minuni;
Bucură-te, candelă aprinsă în inimile credincioşilor pentru dragostea veghetoare a Preasfintei Treimi;
Bucură-te, zefir lin ce pogoară primăvara peste gheţurile inimilor noastre;
Bucură-te, licărire preschimbată grabnic în fulger pentru cei cuprinşi de multe necazuri;
Bucură-te, pom veşnic verde prin care suntem chemaţi către cele nepieritoare;
Bucură-te, dragoste fără de seamăn care ne chemi la nunta cea fără de moarte a Învierii;
Bucură-te, pătimire mucenicească ce a străfulgerat noaptea acestei lumi;
Bucură-te, fluture preafrumos care ne călăuzeşti către câmpia înflorită a dumnezeieştii cunoştinţe;
Bucură-te, cascadă de curcubeie dintru care ne adăpăm cu dragostea lui Hristos;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 9-lea
Paharul cel cumplit de amar al pătimirilor muceniceşti l-ai băut până la fund, Preacuvioase Efrem, înfruntând fără de clintire turbarea răutăţii ucigaşilor tăi. Pentru aceea, şi noi te rugăm să ne izbăveşti dintru prigonirile cele lăuntrice ale gândurilor rele, ca, răsuflând întru nădejde, să cutezăm a mulţumi lui Dumnezeu, zicând: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Nimic din dragostea ce am cunoscut-o pe pământ nu se poate asemăna cu ceea ce dăruieşti tu prin lucrarea Sfântului Duh, Mare Mucenice Efrem, şi de aceea, inimile noastre mărturisesc prin tăcere nădejdea şi bucuria, iar prin cuvinte, recunoştinţa, grăindu-ţi aşa:
Bucură-te, căci primii paşi în credinţă ni-i faci trepte către Dumnezeu;
Bucură-te, nevăzut car de foc care ne porţi inimile către cele de Sus;
Bucură-te, simfonie nemaiauzită a delicateţii dumnezeieşti;
Bucură-te, picătură sfântă care sfărâmă cochilia iubirii de sine;
Bucură-te, căci mâinile noastre însângerate de mulţimea păcatelor le curăţeşti prin lacrimile tale;
Bucură-te, cuptor întru care se coace plămada minunilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, sfinţenie însutit roditoare care ne scoţi la lumină din bezna multelor mâhniri;
Bucură-te, frunziş ocrotitor ce ne izbăveşti de ploaia cea mâloasă a gândurilor rele;
Bucură-te, zâmbet ceresc care spulberi rânjetele şi biruinţele drăceşti din viaţa noastră;
Bucură-te, putere de neînţeles care i-a cutremurat şi înspăimântat pe stăpânitorii iadului;
Bucură-te, vultur care îşi deschide aripile cunoştinţei până în străfundul inimilor noastre;
Bucură-te, curcubeu pururea însorit de Evanghelia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 10-lea
Cunoscându-ţi mărinimia dragostei, feţele noastre întunecate şi mâhnite se înnoiesc dintru lumina chipului tău, minunatule Efrem. Încrustează-ţi strălucirea în inimile noastre prin tămăduirea suferinţelor lăuntrice, ca astfel, cu faţa senină, să grăim dimpreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Dragostea pe care ai învăţat-o din Evanghelia lui Hristos şi pe care ţi-ai pecetluit-o în suflet prin lucrarea poruncilor ni se face întâmpinare în multele noastre nevoi şi neputinţe, Sfinte Părinte Efrem. Pentru aceasta, toţi cei cu sufletele povârnite de întristare şi deznădejde, unindu-ne suspinurile, alergăm către tine, grăindu-ţi aşa:
Bucură-te, alinare împletită din dragoste, bună-voinţă şi deplină înţelegere;
Bucură-te, ocean de daruri, care prin line valuri ne primeneşti sufletele;
Bucură-te, nume şi odor de preţ, tăinuit în străfundul conştiinţei noastre;
Bucură-te, zbor înalt ce nu se sfieşte să ne răpească din mocirla deznădejdii;
Bucură-te, că ni te faci minunat prieten prin Trupul şi Sângele lui Hristos-Dumnezeu;
Bucură-te, flacără neostoită care stârpeşte bezna înşelăciunii, dăruind călăuzire celor rătăciţi;
Bucură-te, giuvaier izvorâtor de raze sfinte care ne îmbogăţeşte cu nenumărate minuni;
Bucură-te, poiană întru care aflăm odihnă în vremea sălbăticirii şi întunecării sufletului;
Bucură-te, susur limpede al oglindirilor cereşti, dăruit nouă prin lucrare preoţească;
Bucură-te, urcuş pogorâtor care a odihnit întru sine suspinul lui Dumnezeu pentru toată făptura;
Bucură-te, vioreaua cea înmiresmată care te pogori multelor noastre neputinţe;
Bucură-te, veşmânt de curcubeu, ţesut întru îndelunga răbdare a smereniei;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 11-lea
Grădină preaînmiresmată te avem pe tine, Preacuvioase Efrem, întru care darul Duhului Sfânt a plinit cu veşnice roade ostenelile tale călugăreşti şi muceniceşti. Dăruieşte-ne hrană potrivit vârstei noastre sufleteşti, ca, pricepând măcar puţin din adâncul nevoinţei tale, să grăim lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Cale cu totul istovitoare este deznădejdea, încât şi suflarea trupului aproape că piere din pricina durerii sufleteşti, însă sub privirea ta cea veghetoare, Sfinte Efrem, văzduhul cel curat al rugăciunii ne pătrunde în inimi ridicându-ne la viaţă, nădejde şi lucrare. Pentru aceasta, dintru voioşia cea curată a buneivoirii, îţi grăim aşa:
Bucură-te, mărinimie ce pluteşti peste veacuri cu aripile dragostei Mângâietorului;
Bucură-te, mână degrab întinsă care ne ridici cu putere din mlaştina deznadejduirii;
Bucură-te, cumpănă a milostivirii lui Hristos, prin Care iei asupra ta păcatele noastre;
Bucură-te, izbândă înălţată prin pogorârea în smerenia Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, purpură izvodită şi pecetluită întru crucea pătimirilor muceniceşti;
Bucură-te, vâlvătaie a dragostei dumnezeieşti, aprinsă în zborul Sfinţilor Serafimi;
Bucură-te, armură de lumină, dobândită prin neîncetata priveghere a minţii;
Bucură-te, căci dudul în care ai fost mucenicit te are pe tine drept roadă preaslăvită şi veşnică;
Bucură-te, bucurie înveşmântată cu seninul Învierii din morţi a Fiului lui Dumnezeu;
Bucură-te, tărie prealină care sfărâmă porţile iadului din inimile omeneşti;
Bucură-te, râu de milostivire ce spală mulţimea necurăţiilor şi a fărădelegilor noastre;
Bucură-te, curcubeu care îşi înalţă bolta deasupra nenumăratelor pătimiri;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 12-lea
Colina neprihăniţilor s-a umplut de slava cerească în vremea pătimirilor tale, preblândule Efrem, însă nevăzută le era cumpliţilor tăi prigonitori, căci însăşi inima lor crudă şi împietrită era privelişte de iad. Cu lumina ta cea tainică, Preacuvioase Mucenice, sporeşte-ne credinţa şi nădejdea, ca întru plinătatea cunoştinţei să-I putem grăi lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Nu a putut trecerea celor cinci veacuri să te îngroape în bezna uitării, Sfinte Efrem, căci te-ai îngropat dimpreună cu dragostea lui Hristos, iar aflarea sfintelor tale moaşte s-a săvârşit întru proslăvirea dumnezeieştii Sale Învieri. De aceea, şi noi cădem înaintea ta, mulţumindu-ţi pentru că ni te-ai făcut cale spre Hristos Domnul şi îţi grăim aşa:
Bucură-te, corabia cerească, întru care ai adunat toţi deznădăjduiţii lumii spre a-i îmbrăţişa;
Bucură-te, căci prin puterea Duhului Sfânt nu părăseşti pe nimeni, niciodată;
Bucură-te, hrană sufletească dăruită întru bucuria curatelor nădejdi;
Bucură-te, carte sfântă în care fiecare literă e o minune săvârşită pentru noi;
Bucură-te, căci rănile noastre nevindecate le tămăduieşti întru puterea sfintei Învieri;
Bucură-te, dogoare limpede grăitoare, ce dăruieşti auzire inimilor noastre surde;
Bucură-te, căci, urmând pildele tale, ne îmbrăcăm cu zalele de aur ale credinţei şi rugăciunii;
Bucură-te, măslin duhovnicesc, care cu ungerea ta ne izbăveşti din învolburarea păcatului;
Bucură-te, preaînţelept povăţuitor pe calea cea strâmtă care duce către Sfânta Euharistie;
Bucură-te, dragoste neostoită care vine după noi în cele mai adânci prăpăstii de gând;
Bucură-te, furtună aprigă, care înălţările păcatului le spulberă şi le spală;
Bucură-te, curcubeu făcut nouă poartă de taină către Patria de Sus;
Bucură-te, Sfinte Mare Mucenice Efrem, lumină a credinţei, a nădejdii şi a vieţii!
Condacul al 13-lea
O, dumnezeiescule Părinte Efrem, toţi cei ce alergăm la tine ne izbăvim, căci suspinurile noastre le preschimbi întru ale tale şi prin aceasta se alcătuieşte în Ceruri biserică nefăcută de mână, întru care Preasfântul Duh pururea sălăşluieşte. Primeşte puţina noastră mulţumire şi, luminându-ne şi călăuzindu-ne în această viaţă pământească, ajută-ne să ajungem la ţărmul cel veşnic, ca, dimpreună cu toţi Sfinţii, să ne învrednicim a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)
Apoi iarăşi se zic icosul şi condacul întâi iar apoi această
Rugăciune către Sfântul Efrem
O, preabunule Părinte Efrem, atâtea amărăciuni şi dureri mă covârşesc, încât cu toată această povară poposesc înaintea ta. Nu găsesc cuvinte prin care să-ţi spun tot ce-mi sfâşie sufletul, însă suferinţa lăuntrică mi s-a făcut neîncetat suspin. Sunt dureri, nemulţumiri, neîmpăcări şi neîmpliniri care s-au adunat de-a lungul vremii. Primeşte-le pe toate aceastea întru pacea blândeţii tale. Cuprinde-mă şi pe mine în neasemuita ta dragoste şi milostivire, curăţindu-mă şi înnoindu-mă precum ştii doar tu. Fie-ţi milă de tot omul, căci nu sunt eu nici cel dintâi şi nici cel de pe urmă care aleargă către tine covârşit de întristare ori deznădejde. Pune în inima mea spor de nădejde şi credinţă, prin care să fac şi eu cinste chipului lui Dumnezeu după care am fost zidit. Învredniceşte-mă a mă apropia de Sfânta Spovedanie şi de Sfânta Euharistie, ca şi eu să mă fac părtaş marii taine a Întrupării Fiului lui Dumnezeu, împărtăşindu-mă cu Trupul şi Sângele Său, dăruit pentru viaţa lumii. Şi în acest fel întremându-se sufletul meu, fă-l să ia calea lui Dumnezeu, pe tine avându-te neîncetat ocrotitor până la sfârşitul vieţii pământeşti, şi să trec apoi, cu bine şi în tărâmul luminii veşnice, pentru a-ţi putea mulţumi prin cuvinte care nu pot fi cuprinse aici, în lumea pământească. Fie ca toate acestea să se împlinească întru numele şi întru puterea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul:
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului Efrem cel Nou şi ale Tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

vineri, 30 martie 2018

Pocainta adevarata si roadele sale



   Pocăinţa adevărată curăţeşte mintea celui ce se pocăieşte, spune înţeleptul Didim.
Iar Sfântul Nil susţine că a da dovadă de căinţă e de mare folos pentru mântuire şi pe ea s-o cultivăm neîncetat ca să ne mântuim şi să nu fim daţi pierzării; atunci când te vei întoarce, dacă vei suspina, cum spune Prorocul Isaia, te vei mântui; „Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău" (II Cor. 7, 10); nimeni dintre cei ce s-au folosit de medicamentul eficace al pocăinţei nu a ajuns la pierzanie.
Iar dumnezeiescul Hrisostom spune: „Pocăinţa este pricinuitoarea împărăţiei Cerurilor, uşa de intrare în Rai şi gustarea desfătării celei veşnice. Cel ce se pocăieşte de relele săvârşite, chiar dacă nu arată o pocăinţă pe măsura păcatelor sale, va avea totuşi parte de răsplata cuvenită pocăinţei."
Si Clement Alexandrinul afirmă: „Adevărata pocăinţă înseamnă a nu te afla vinovat de aceleaşi păcate, ci a dezrădăcina o dată pentru totdeauna din suflet păcatele pentru care te-ai osândit pe tine la moarte"; şi de asemenea: „[Pocăinţa] este a te întoarce cu adevărat de la păcat, a înceta să-l săvârşeşti şi a nu mai privi niciodată înapoi"; iar în altă parte ne spune: „Bine este a nu păcătui, dar bine este şi atunci când cei ce au păcătuit se pocăiesc; la fel cum cel mai bine e să fii pururea sănătos, dar bine este şi a te reface după o boală".
Vasile cel Mare ne sfătuieşte zicând: „Nu deznădăjdui, nu te depărta de rugăciune, ci vino, păcătos fiind, să-L slăveşti pe Stăpânul, ca să-ţi dea El iubirea Sa de oameni, vădită prin iertarea păcatelor tale; căci dacă îţi va fi teamă să te apropii de El, te-ai pus oprelişte în calea bunătăţii Lui, curmând bogăţia mărinimiei Sale, care a ajuns la tine." Şi iarăşi: „Ne-am făcut răi prin păcate, să ne vindecăm prin pocăinţă; pocăinţa însă fără post este nelucrătoare."

marți, 20 martie 2018

Ce trebuie sa faci in Postul cel Mare



        Sfântul si Marele Post care se mai numeste si postul patruzecimii, Păresimile, Postul Pastilor, este rânduit pentru curătirea sufletului prin ajunare, rugăciune, milostenie, spovedanie si împărtăsirea cu Sfintele Taine. El închipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mântuitorului. Tine sapte săptămâni. Stă în legătură cu Pastile, sărbătoare cu dată schimbătoare. De aceea, începutul acestui post este arătat în calendarul fiecărui an.
În acest post nu mâncăm : carne , ouă , brânză . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mâncăm deci numai bucate fără unsoare (ULEI) , legume si poame.
MÂNCĂM UNTDELEMN SI DEZLEGĂM LA VIN : Sâmbăta si Duminica , în ziua de  aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul , la  Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , când aceasta cade în ziua de Joia-Mare sau în Vinerea ori Sâmbăta din Săptămâna Patimilor.
MÂNCĂM PESTE : Buna-Vestire – 25 Martie (7Aprilie) si în Dumininica Floriilor.
Cu deosebită evlavie se cuvine să postim în săptămâna de la începutul Postului Mare si în săptămâna Patimilor.
Astfel, în săptămâna de la începutul Marelui Post : Luni si Marti se mănâncă numai o dată pe zi – seara – pâine si apă. Iar în săptămâna Patimilor, în afară de Joi când facem două mese se mănâncă la fel, Vineri si Sâmbătă e post desăvârsit.
Bolnavii au voie să mănânce bucate cu untdelemn si să bea vin în Postul Mare.
Postul Pastelui nu este o pedeapsa a lui Dumnezeu pentru noi, postul este un prilej de bucurie, de liniste, de fericire. In perioada postului Pastelui nu trebuie sa fim tristi, letargici sau singuri, in post trebuie sa invatam sa ne bucuram de tot ceea ce ne inconjoara, sa invatam sa iubim florile, natura in general, oamenii… Si sa asteptam cu emotie minunea de la sfarsitul postului si anume Invierea Domnului.
Postul Pastelui trebuie sa fie si un bun prilej de iertare. Daca nu iertam pe aproapele nostru, Bunul Dumnezeu cum sa ne ierte pe noi? Postul trebuie sa fie instrainarea de toate desartaciunile acestei lumi, infranarea limbii, departarea de toate poftele, de clevetire, de minciuna si de toate relele. Sfantul Ioan Gura de aur spune: “Postiti? Aratatimi-o prin fapte. Cum? Daca vedeti un sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; o femeie frumoasa, intoarceti capul; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati. Nu numai gura, ci si stomacul vostru sa posteasca si ochii si urechile si picioarele si mainile voastre si toate madularele trupului vostru.”
Cum invie si omul in Postul Pastelui?
In primul rand incepe sa-si purifice organismul prin alimentatie. Apoi se preocupa si de suflet. Merge la biserica, se roaga, face milostenie si toate acestea fac din omul obisnuit un om curat, pur, care poate primi lumina Invierii.
In post este bine sa vorbim mai putin cu cei din jurul nostru, pentru ca si pacatele sa fie mai putine. Gandul nostru sa fie mai mult la rugaciune si la Iisus. Putem rosti de sute de ori pe zi acesta rugaciune:”Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” Nici nu stici ce mult ajuta!
Mantuitorul insusi a tinut post timp de patruzeci de zile si patruzeci de nopti in pustie, inainte de a incepe propavaduirea Evangheliei(Matei 4, 2 si Luca 4, 2). Bunul Iisus ne invata cum sa postim si ne arata ca diavolul nu poate fi izgonit decat prin post si rugaciune. Dar nu doar mantuitorul postea, post tineau si Sfintii Apostoli si ucenicii lor, ei randuind de altfel postul pentru tot neamul crestinesc.
La sfarsitul postului, sa mergem la duhovnic si sa ne spovedim si daca preotul ne da dezlegare sa ne si impartasim. Degeaba am tinut post daca nu mergem la duhovnic sa ne spovedim, macar in cele patru posturi de peste an. Sufletul trebuie curatat de pacate, pentru ca altfel se imbolnaveste si trupul.
Mergeti si impartasiti- va pruncii in Postul Mare! Pana la 7 ani copiii se impartasesc fara spovedanie, dar dupa sapte ani trebuie spovediti.
In post trebuie facuta milostenie si multe fapte bune. Caci fara fapte bune si rugaciune, Postul Pastelui ramane doar o dieta de detoxifiere a organismului, iar sufletul nu foloseste nimic din asta.

sâmbătă, 17 martie 2018

Triodul Postului Mare




       Triodul Postului Mare cuprinde cele şase săptămâni ale Postului Mare, numit şi Postul Păresimilor sau Patruzecimea. El începe cu prima săptămână din Post, care este una de post foarte aspru (în mediile monahale şi chiar şi printre clericii şi mirenii mai evlavioşi există tradiţia de a nu mânca şi chiar de a nu bea nimic în primele trei sau patru zile ale acestei săptămâni).
Pavecerniţa Mare săvârşită în serile de luni, marţi, miercuri şi joi cuprinde cântarea a câte unui sfert din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, imn liturgic cu un accentuat caracter de pocăinţă. Intr-adevăr, Postul Mare este în primul rând o perioadă de pocăinţă şi de curăţire şi apoi o perioadă de aşteptare.
Săptămânile din această perioadă se încheie cu următoarele duminici: prima duminică, a Ortodoxiei, cea de a doua duminică, a Sfântului Grigorie Palama, cea de a treia, a Sfintei Cruci, cea de a patra, a Sfântului Ioan Scărarul, şi cea de a cincea, a Sfintei Maria Egipteanca.
In joia din săptămâna a cincea, la Utrenie, se cântă în totalitate Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul şi se citeşte Viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca (model de pocăinţă, de lepădarea totală de patimi, prin retragerea din lume, prin postul şi înfrânarea practicate cu asprime vreme îndelungată); în practică, această slujbă foarte importantă are loc în general miercuri seara.
Aceste cinci duminici au o semnificaţie simbolică ce depăşeşte stricta lor denumire şi au o mare coerenţă - dincolo de caracterul lor aparent heteroclit - în ceea ce priveşte pregătirea pe care o reprezintă Postul Mare:
       1. Duminica Ortodoxiei este o comemorare a biruinţei credinţei şi a învăţăturii ortodoxe referitoare la icoane asupra ereziei iconoclaste. Ea reprezintă, în sens larg, „biruinţa Ortodoxiei" (numele exact al acestei duminici) asupra tuturor ereziilor (după Sfânta Liturghie, episcopul citeşte cu solemnitate Sinodiconul Ortodoxiei, în care sunt consemnate toate anatemele pronunţate împotriva ereziilor din trecut). Această duminică semnifică în mod simbolic faptul că orice demers duhovnicesc al creştinului nu are valoare decât dacă se întemeiază pe o mărturisire fermă a credinţei celei adevărate şi că orice altă întemeiere este zadarnică şi sortită eşecului.
2. Duminica Sfântului Grigorie Palama, în afară de pomenirea persoanei marelui părinte isihast, aminteşte de mesajul întregii tradiţii isihaste (care se regăseşte, în esenţă, încă de la Sfinţii Apostoli şi care continuă şi în prezent): credincioşii trebuie să se roage neîncetat, cu luare-aminte şi cu trezvie, în curăţia minţii şi a inimii, în pace, cu participarea trupului, şi doar astfel vor putea primi energiile divine şi vor putea dobândi, în Hristos, prin Duhul, harul mântuirii şi al îndumnezeirii.
3. Duminica Sfintei Cruci ne învaţă, pe lângă cinstirea Crucii Domnului şi aducerea aminte de faptul că doar prin Cruce ne putem mântui, vindeca de bolile noastre sufleteşti şi întări, că trebuie să ne ducem crucea personală, îndurând cu răbdare suferinţele cele fără de voie şi, prin primirea de bunăvoie a necazurilor, să ne omorâm patimile şi pe omul cel vechi din noi, făcând astfel ca, înlăuntrul nostru, omul cel nou să poată trăi în Hristos.
4. Duminica Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, autorul Scării raiului, semnifică asceza în care trebuie să trăim pentru ca, prin practicarea poruncilor celor dumnezeieşti, să facem să slăbească tot mai mult în noi patimile, până la lepădarea de ele, şi, în acelaşi timp, să ne înălţăm treptat pe scara virtuţilor care ne fac să ne asemănăm cu Hristos, modelul lor prin excelenţă.
5. Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca ne aminteşte viaţa ei şi subliniază, la rândul ei, importanţa transformării lăuntrice (metanoia) şi a pocăinţei, precum şi necesitatea renunţării la dorinţele tiranice ale cărnii (mai cu seamă în privinţa alimentaţiei şi a sexualităţii) şi la lume (termen care, în limbajul ascetic, desemnează toate patimile), pentru a face loc dorinţei de Dumnezeu şi vieţii în împărăţia cerurilor (adevărata noastră patrie), pe care o pregustăm în Biserică, încă din lumea aceasta.
Sâmbăta din cea de-a şasea săptămână, sau Sâmbăta lui Lazăr, are o importanţă cu totul deosebită deoarece prevesteşte şi prefigurează învierea Mântuitorului.
Cea de-a şasea duminică, a Intrării în Ierusalim a Domnului nostru Iisus Hristos, cunoscută şi sub denumirea de Duminica Floriilor sau a stâlpărilor, are o tonalitate specială, în care tristeţea de a-L vedea pe Hristos înaintând spre Sfintele Sale Pătimiri se amestecă cu bucuria de a vedea în El pe Mântuitorul Care va birui puterea suferinţei şi a morţii şi va dărui oamenilor, prin învierea Sa, viaţa veşnică.
Săptămâna Mare
Săptămâna Mare, cunoscută în Occident sub numele de Săptămâna Sfântă, este săptămâna de dinaintea Sfintelor Paşti.
Ea cuprinde comemorarea unor evenimente deosebit de importante din cadrul iconomiei mântuitoare a lui Hristos: instituirea Euharistiei, Sfintele Pătimiri şi tot ceea ce le pregăteşte, Răstignirea Domnului, moartea şi coborârea Sa la iad.
Fiecare zi din Săptămâna Mare insistă, în diversele ei slujbe, asupra unui anumit eveniment, şi anume:
1. Sfânta şi Marea Luni aminteşte de soarta dreptului Iosif (chip al lui Hristos), vândut de fraţii săi; ea trece în revistă ultimele învăţături ale Mântuitorului date ucenicilor şi vesteşte Sfintele Sale Pătimiri prin numeroase aluzii la suferinţele Sale.
2. Sfânta şi Marea Marţi insistă asupra gândului la moarte pe care trebuie să-l avem cu toţii, asupra sfârşitului veacurilor şi a judecăţii finale.
3. Sfânta şi Marea Miercuri evocă figurile diametral opuse ale lui Iuda, ucenicul care-Şi trădează şi vinde învăţătorul, şi a femeii păcătoase pline de pocăinţă care L-a uns cu mir pe Domnul.
4. Sfânta şi Marea Joi comemorează Cina cea de taină, spălarea picioarelor ucenicilor, instituirea Euharistiei şi, din nou, trădarea lui Iuda.
5. Sfânta şi Marea Vineri face pomenire de procesul Domnului, de Sfintele Sale Pătimiri şi de moartea Sa pe Cruce, precum şi de punerea Sa în mormânt.
6. Sfânta şi Marea Sâmbătă este o meditaţie liniştită asupra odihnei lui Hristos în mormânt şi a coborârii Sale la iad; ea reprezintă şi o aşteptare şi o prevestire a învierii Sale din morţi.
Jean-Claude Larchet
Viata liturgica, Editura Doxologia