Vindecarea Georgiei Zambetaki - Aveam dureri groaznice in regiunea inimii si la cap din pricina unei paralizii a nervilor cordului. Nu ma puteam tine pe picioare. Se implinisera patru ani de cand eram tintuita la pat, zacand intr-o mare deznadejde, in vreme ce durerile cresteau pe zi ce trece. Intr-o zi, un suflet binevoitor mi-a adus cartea despre Sfantul Efrem Tamaduitorul. Am citit-o din scoarta in scoarta si nu mica mi-a fost admiratia fata de minunile lui atat de multe. De asemenea, L-am rugat pe Domnul Hristos sa mi-l trimita si mie pe Sfant. Ce sa va spun? Ma rugam inca, pe cand l-am vazut langa mine si i-am auzit glasul bland:
– Ce ai, copila mea?
I-am raspuns:
– Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, Sfinte al meu!
Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat:
– Ajunge, o, Sfinte al meu!
Si Sfantul mi-a raspuns:
– Copila mea, lasa-ma sa te vindec.
Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si si-a rezemat capul de pieptul meu. Dar, va pot spune, fratii mei iubiti, ca i-am simtit rasuflarea calda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai apoi mi-a luat capul intre maini, l-a apasat cu putere spre dreapta si spre stanga, in sus, apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul vindecata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa mine, mi-a spus:
– Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem!
Iar eu am zis:
– Sfantul meu Efrem!
Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvintele, asa ca Sfantul mi-a spus:
– Spune-l mai tare, copila mea!
Si am zis a doua oara:
– Sfantul meu Efrem!
Mi-a poruncit din nou:
– Mai tare!
Adunandu-mi toate puterile, am strigat:
– Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul meu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit.
Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ridicat, am aprins candela si am stat asa, bucuroasa, pana dimineata, rugandu-ma si multumindu-I lui Dumnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre dimineata am adormit si m-am vazut in vis in biserica unde se afla mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi:
– N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa!
Atunci i-am raspuns:
– Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa ma inchin lui!
Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara care ducea la mormant si am zis:
– Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa mor!
Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele mi se inmuiasera din pricina miresmei mirului. Cand am iesit din mormant, m-am trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului. Acolo am vazut o femeie purtand doliu, care tinea in maini un disc cu Ingeri de jur imprejur, si am intrebat:
– Cine este aceasta femeie in negru?
Mi s-a raspuns:
– Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii. Dar ce sa va spun mai mult, fratilor! Cand am putut sa merg pentru prima oara sa ma inchin Sfantului Efrem, biserica si mormantul Sfantului nostru erau exact ca si cele din visul meu! Sub insuflare dumnezeiasca, aceasta femeie a alcatuit un imn, spre a-i multumi Sfantului Efrem:
I-am raspuns:
– Inima si capul! Nu mai pot de durere, ajuta-ma, Sfinte al meu!
Si Sfantul incepu sa-mi desfaca articulatiile una cate una, incat, nemaiputand de durere, am strigat:
– Ajunge, o, Sfinte al meu!
Si Sfantul mi-a raspuns:
– Copila mea, lasa-ma sa te vindec.
Atunci el mi-a pus la loc toate articulatiile si si-a rezemat capul de pieptul meu. Dar, va pot spune, fratii mei iubiti, ca i-am simtit rasuflarea calda pana in cele mai de taina adancuri ale inimii mele. Mai apoi mi-a luat capul intre maini, l-a apasat cu putere spre dreapta si spre stanga, in sus, apoi in jos, pana ce m-am simtit cu totul vindecata. Si Sfantul, pe care il vedeam mereu langa mine, mi-a spus:
– Copila mea, rosteste-mi numele, ma numesc Efrem!
Iar eu am zis:
– Sfantul meu Efrem!
Dar din pricina bolii, nu puteam rosti clar cuvintele, asa ca Sfantul mi-a spus:
– Spune-l mai tare, copila mea!
Si am zis a doua oara:
– Sfantul meu Efrem!
Mi-a poruncit din nou:
– Mai tare!
Adunandu-mi toate puterile, am strigat:
– Sfantul meu Efrem! atat de tare, incat copilul meu s-a trezit din somn si m-a intrebat ce am patit.
Din acel moment am fost complet vindecata. M-am ridicat, am aprins candela si am stat asa, bucuroasa, pana dimineata, rugandu-ma si multumindu-I lui Dumnezeu si Sfantului Efrem care ma tamaduise. Spre dimineata am adormit si m-am vazut in vis in biserica unde se afla mormantul Sfantului. Brusc, am auzit un glas aspru zicandu-mi:
– N-o sa i te inchini, caci esti o pacatoasa!
Atunci i-am raspuns:
– Tocmai pentru ca sunt o pacatoasa, voi merge sa ma inchin lui!
Am vazut cum, grabnic, doua maini mari luau scara care ducea la mormant si am zis:
– Voi merge sa ma inchin, chiar daca ar trebui sa mor!
Si, dintr-un salt, m-am aflat aproape de mormantul Sfantului. Picioarele mi se inmuiasera din pricina miresmei mirului. Cand am iesit din mormant, m-am trezit intr-o curte, intr-un coltisor al Raiului. Acolo am vazut o femeie purtand doliu, care tinea in maini un disc cu Ingeri de jur imprejur, si am intrebat:
– Cine este aceasta femeie in negru?
Mi s-a raspuns:
– Este mama Sfantului Efrem, vaduva cu sapte copii. Dar ce sa va spun mai mult, fratilor! Cand am putut sa merg pentru prima oara sa ma inchin Sfantului Efrem, biserica si mormantul Sfantului nostru erau exact ca si cele din visul meu! Sub insuflare dumnezeiasca, aceasta femeie a alcatuit un imn, spre a-i multumi Sfantului Efrem:
Am vazut un barbat mare
si masliniu la infatisare
apropiindu-se de urechea mea
si graindu-mi cu blandete:
“Ce ai, copila mea?”
“Iata locul unde ma doare”, am zis
si mi-am plecat capul.
Mana sa blanda
mi-a adus harul dumnezeiesc.
Sfantul mi-a spus raspicat:
“Ma numesc Efrem, copila mea,
vino la manastirea mea,
inchina-te la racla mea.
Acolo imi vei vedea mormantul,
imi vei vedea candela.
Aprinde-o,
fa-mi aceasta bucurie”.
Acesta este locul
in care am gasit izbavirea,
eu, nefericita.
Am aflat un Parinte,
un Tamaduitor,
eu, care greu patimeam.
O, Sfantul meu Efrem,
iti multumesc,
slavesc numele tau,
izbaveste lumea de rele patimiri,
ocroteste-i pe copiii tai”.
si masliniu la infatisare
apropiindu-se de urechea mea
si graindu-mi cu blandete:
“Ce ai, copila mea?”
“Iata locul unde ma doare”, am zis
si mi-am plecat capul.
Mana sa blanda
mi-a adus harul dumnezeiesc.
Sfantul mi-a spus raspicat:
“Ma numesc Efrem, copila mea,
vino la manastirea mea,
inchina-te la racla mea.
Acolo imi vei vedea mormantul,
imi vei vedea candela.
Aprinde-o,
fa-mi aceasta bucurie”.
Acesta este locul
in care am gasit izbavirea,
eu, nefericita.
Am aflat un Parinte,
un Tamaduitor,
eu, care greu patimeam.
O, Sfantul meu Efrem,
iti multumesc,
slavesc numele tau,
izbaveste lumea de rele patimiri,
ocroteste-i pe copiii tai”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu